Replica prin care dna Rogalski se disculpa de acuzatia de plagiat pe care am formulat-o in numarul trecut al Observatorului cultural abunda in pseudoargumente care sfideaza, „cu obstinatie“, nu numai bunul-simt, ci si prevederile Legii nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicata in Monitorul Oficial nr. 60 din 26 martie 1996.
1) Lucrarea Mariei Cvasnii-Catanescu este, intr-adevar, specificata in bibliografia finala a capitolului incriminat, dar aceasta nu justifica reproducerea fara ghilimele, in proportie de 95%, a studiului aparut la Editura Humanitas. Un mod onest de utilizare a bibliografiei indicate ar fi fost preluarea intre ghilimele a unor citate din textul respectiv.
2-3) Lucrarea Mariei Cvasnii-Catanescu este „tot o microsinteza“ care, in pofida convingerii ferme a Florinei Rogalski ca nimic nu poate fi schimbat fara a distorsiona un continut istorico-lingvistic sacrosanct, are incontestabil meritul originalitatii. Nu inteleg de ce calitati precum claritatea si concizia formularilor ar putea justifica necesitatea plagiatului.
4) Iata un paradox: daca este adevarat ca avem de-a face cu un „continut istorico-lingvistic deja consacrat“, care „nu mai poate fi modificat“ de vreme ce „a devenit o achizitie intrata in uzul cultural“, atunci concluzia acestei logici absurde ar fi ca toate operele de referinta semnate de autorii invocati de Florina Rogalski contin acelasi text. Constient sau inconstient, Florina Rogalski nu distinge intre continut si forma si pare sa nu stie ca, in limbajul stiintific, schimbarea formei nu atrage dupa sine, automat, si modificarea continutului. Cit priveste dubitatiile... ele sint, in general, doar privilegiul autorului. Copistii nu-si pot permite decit certitudini. Si, totusi, o nedumerire: oare, tot grija de a nu denatura un continut patrimonial sa o fi
