Desi votul este cel mai concret mod de a practica exercitiul democratic, o anume neincredere in el deja se constata. Este o trauma grava, pe care politicienii, autori si coautori ai dezastrului din 2000, gata sa se avante intr-o noua campanie electorala, n-ar trebui sa o ignore.
Cu atat mai mult cu cat unora dintre politicieni, impunsi in Parlament de scaunul tare al opozitiei, sau altora, si mai rau, siliti sa stea in picioare pe dinafara oricarui joc, nemultumiti de propriul partid, sau chiar fara de partid, a inceput, in ultima vreme, sa le creasca febra electorala. Fac planuri si strategii, pregatesc partide nou-noute in capul carora au de gand sa se puna, in fine, pulsul ambitiilor personale creste de la o zi la alta.
Suntem asaltati de scenarii nastrusnice. Ultimul de care se vorbeste cu insistenta ar fi ca in PNTCD (bietul!) se pregateste iarasi o lovitura de palat: ar urma ca Victor Ciorbea, ocupat cu refacerea partidului in teritoriu, sa fie debarcat cu ajutorul baronilor interni, obligati sa se traga in spate din motiv de reputatie proasta, iar sefia partidului sa fie preluata de... Emil Constantinescu.
Unanim recunoscut in PNTCD (chiar si de catre baronii complotisti) ca gropar al partidului, Constantinescu ar avea nevoie de un podium de pe care sa se relanseze in politica, iar baronii, pensionati cu forta, ar vrea (si ar avea promisiunea) sa revina in fotoliile cabinetelor ministeriale. Un alt scenariu de rezerva descrie crearea unui partid nou de dreapta, adevaratul partid de dreapta, in care ar urma sa aflueze toti nemultumitii din PNL, PNTCD, UFD etc., sub bagheta aceluiasi Emil Constantinescu, partid menit sa rezolve dezechilibrul politic creat.
De ce apare fostul presedinte in aceste scenarii (ca si in altele) nu stim.
Deocamdata, cert ramane doar balonul de incercare (anuntat inca din iarna de apropiatii lui), lan
