Stefan Jonsson (n.1961) este critic literar şi redactor la Dagens Nyheters, cel mai important cotidian din Stockholm. Între 1998 şi 2000 a fost bursier la Getty Research Institute din Los Angeles. Umanistul Stefan Jonsson se întrevede în toate cele patru cărţi scrise pînă acum, care au ca temă comună omul prins în lanţul determinărilor politice şi sociale. De un succes deosebit s-a bucurat Världens centrum. En essä om globalisering (Centrul lumii. Eseu despre globalizare) apărută la Editura Norstedts, în 2001.
Cînd l-am cunoscut la Wissenschaftskolleg din Berlin, Stefan Jonsson mi s-a părut un personaj de roman: înalt şi subţire, "cu capul în nori", extrem de tăcut, cu rîs potolit (hohote rare, distincte, în tonuri joase, sosind mereu cu o anume întîrziere) şi avînd o melancolie de om meditativ, de utopist. Ulterior imaginea aceasta s-a modificat: am descoperit că sub aparenta sa detaşare se ascunde un ins atent la detalii, gata să se implice în marile bătălii ale prezentului. Nu-i lipseşte nici umorul. De la Berlin, a trimis ziarului său pagini savuroase din Jurnalul unei menajere, cu el însuşi în rolul principal (căci în timp ce soţia sa, Sara Danius, era implicată, ca bursieră, în activităţi intelectuale, Stefan se ocupa de treburile casnice: baby-sitting, bucătărie, menaj). Stefan Jonsson a fost anul acesta în Bucureşti, ca invitat al Colegiului Noua Europă, la un colocviu pe tema Modern Times. Fragmentele despre Omul fără însuşiri fac parte din prelegerea ţinută cu acest prilej.
Robert Musil a scris odată un scurt eseu despre uşi, în care propunea o teză destul de excentrică: "Uşile sunt lucruri ce ţin de trecut, chiar dacă, din când în când, mai apare câte o uşă din dos pe la concursurile de arhitectură." Recurgând la jargonul cvasi-ştiinţific tipic pentru satira sa, Musil defineşte uşa ca pe "un cadru dreptunghiular de lemn, fixa
