Decizia Academiei Suedeze ne-a luat din nou prin surprindere. Dintre toţi finaliştii - nume cunoscute ale literaturii contemporane, majoritatea traduşi şi la noi, - doar despre Imre Kertész nu ştiam, spre ruşinea noastră, nimic şi nici n-am găsit, în cele trei zile avute la dispoziţie pînă la predarea numărului, pe nimeni care să-i fi citit cărţile şi să poată scrie despre ele în cunoştinţă de subiect. Nici în marele Dictionnaire universel des Littératures în trei volume de la P.U.F., numele lui Imre Kertész nu figurează, deşi literatura maghiară e bine reprezentată (în orice caz, mai bine decît literatura română), iar patru dintre volumele recentului laureat au fost traduse în Franţa, la Ed. Actes Sud, după 1990.

Noroc cu minunea numită Internet unde, după ore de "na-vigare", am găsit informaţiile şi aprecierile pe care le-am compilat pentru cititorii noştri în aceste pagini, pînă să putem reveni cu păreri avizate la prima mînă şi eventual cu traduceri din opera lui Imre Kertész.

Biobibliografie

Imre Kertész s-a născut la 9 noiembrie 1929 la Budapesta, într-o familie de origine evreiască. Avea 14 ani cînd a fost deportat în lagărul de concentrare de la Auschwitz şi apoi la Buchenwald, de unde a fost eliberat în 1945 (o mare parte din familia lui a fost ucisă). În paranteză fie spus, biografia laureatului 2002 seamănă în anumite privinţe cu aceea a lui Norman Manea, prin care literatura română ar fi putut avea Nobelul său. N-a fost să fie.

Întors la Budapesta, supravieţuitorul îşi continuă liceul, în 1948 îşi dă bacalaureatul şi începe să lucreze ca jurnalist la pu-blicaţiile "Vilagossag" şi "Esti Budapest". Îşi dă însă repede seama că nimerise după gratiile altui lagăr, cel socialist, şi în ur-ma unor certuri cu directorii-po-litruci este concediat. Se angajează doi ani ca muncitor, iar din 1953 decide să devi