Peştele lui Brâncuşi

Sîntem în 1930

& peşte, pasăre şi broască ţestoasă

au ocupat scena

explicîndu-l pe Constantin

lumii:

am părăsit România ca o broască ţestoasă

cu un butoi apocrif

în spate plin cu lucrări

de student & am ajuns la Paris

în noaptea cînd se mai ţinea

o mare petrecere la Picabia;

am zburat ca o pasăre în noul secol

al avioanelor şi comerţului

transatlantic; americanii

voiau să înţeleagă zborul

pentru care erau născuţi,

voiau să-i ştie arta;

dar dintre toate cel mai mult am iubit

liniştea sonoră

a trupurilor întunecate

de femei din secolul nou

cărora nu le era frică să înoate

cu mine în întuneric şi ieşeau la suprafaţă

doar din cînd în cînd să ia o gură

de brandy sau şampanie

& care iubeau secretul

abstractizării acelui amestec

de obiecte care încurcau totul

în calea cubiştilor & erau şi mai rău

făcute de suprarealişti

cu mania lor pentru măsuri

& reclame; Mina Loy

care a fost lovită de puritatea kinestetică

a păsării mele de bronz

& Nancy Cunard ale cărei legendare vapoare

nu erau decît un legendar peşte & Peggy, Peggy,

fireşte, Peggy & înotam înainte

şi după faimoasele mele sarmale

în transparenţa metafizică

a anului 1930:

de atunci fiecare an & fiecare decadă

sînt pasăre ţestoasă, pasăre sau peşte;

în 1989 pasărea mea s-a înălţat din nou la cer

& apoi s-a născut în chinuri broasca ţe