La Academia Euro-peană de la Otzenhausen în apropierea Saarbrucken-ului a avut loc sub conducerea prof. dr. Heiner Timmermann între 27-29 septembrie 2002 un Simpozion Internaţional (au fost prezente personalităţi din Germania, Suedia, Franţa, România, Federaţia Rusă, Ungaria etc.) Răscoala în Republica Democrată Germană: 17 iunie 1953, războiul rece şi relaţiile internaţionale. Nu voi relata toate luările de poziţie şi referatele susţinute, relatarea ar ocupa mult prea mult spaţiu, ci voi sublinia câteva intervenţii care au scos la lumină vechi şi în acelaşi timp actuale mentalităţi. Dar mai înainte de a intra propriu-zis în subiectul pe care mi l-am propus o scurtă reamintire a faptelor care s-au produs în luna iunie a anului morţii lui Stalin în partea de Est a Germaniei aflată sub stăpânire sovietică.

În luna mai 1953 conducerea de partid şi de stat a RDG a hotărât o mărire a normelor pentru întreaga clasă muncitoare. La începutul lunii iunie conducerea comunistă germană a fost convocată la Moscova de către urmaşii lui Stalin: PCUS era foarte îngrijorat de numărul mare de cetăţeni est-germani care se refugiau în Germania de Vest. Conducerea germană, după ce a fost aspru criticată, a primit sarcina să declanşeze un nou curs politic prin care să facă atractivă viaţa în RDG şi astfel să pună capăt exodului care atinsese cote alarmante. Reveniţi la Berlin tovarăşii din conducerea superioară germană au anunţat în urma unei şedinţe a Biroului Politic de la 9 iunie, recunoscând că s-au făcut unele erori, "noul curs": pentru corectarea greşelilor Biroul Politic a hotărât să fie reduse preţurile unor produse, să se acorde mai mare atenţie bunurilor de larg consum etc. Tovarăşii n-au renunţat însă la mărirea normelor. Când muncitorii constructori au primit leafă în ziua de 16 iunie, ei au constatat că aceasta, datorită normelor mărite, a fost simţitor redu