Cunoscutul critic Mircea Muthu, cu vechi şi constante contribuţii în stabilirea dimensiunilor specific răsăritene în aria culturală şi literară, ne propune un prim volum dintr-o serie de studii pe "segmentul comparatismului literar/cultural sud-estic". O asemenea întreprindere este cu atît mai lăudabilă, cu cît, în ciuda interesului tot mai crescut în ultima vreme pentru literatura Central şi Est-Europeană, laturii balcanice a acestei literaturii i s-au consacrat puţine analize, stereotipiile şi conotaţiile depreciante ale conceptului încă fiind active.

Conceptul general de balcanism este descris pornind de la caracteristici, atitudini fundamentale, trăsături stilistice şi nu de la o primă delimitare de tip curent sau tendinţă culturală, politică sau ţinînd de structura imaginarului, specifică Sud-Estului Europei (adică ...). O asemenea delimitare a razei de acţiune a termenului ar orienta cititorul nespecialist şi ar oferi precizie descrierilor operate prin intermediul conceptului însuşi. Din păcate, Mircea Muthu procedează în acest volum la circumscrieri parţiale, în cazul balcanismului în literatură este discutată numai perioada contemporană (dar fără precizări privind modificările survenite în decursul celor peste 50 de ani de literatură contemporană, pe care o astfel de limitare le cer).

Caracteristicile specific balcanice în literatura română contemporană ar ţine, în primul rînd, de tensiunea structurală între sentimentalism, nostalgie pentru o lume pierdută, pe de o parte, şi dezabuzare lucidă, pe de alta. Acestea se manifestă la nivelul unor atitudini fundamentale, al unei problematici şi tipologii (care cuprinde parvenitul, picaro-ul, înţeleptul, militarul, sau categorii generice de tip homo duplex), în forme de reprezentare literară şi modalităţi estetice specifice: tehnica variaţiunilor, cultivarea arabescului lingvistic,