Miza romanului din romanul Sigma de Alexandru Ecovoiu e mai mult decât ambiţioasă, ţinând cont de predecesorii iluştri pe care îi are în explorarea temei pe care şi-o propune (viaţa şi rostul lui Isus): de la Par Lagerkvist (Baraba) şi Kazantzakis (Ultima ispită a lui Cristos) până la Anthony Burgess (Omul din Nazareth) şi Jose Saramago (Evanghelia după Isus Cristos). Nu sunt de ignorat nici contribuţiile cinematografice, care determină subiectul să evolueze către registre comice neabordate încă de literatură: de la Jesus Christ Superstar şi Life of Brian (Monty Python) până la filmul mai recent al lui Kevin Smith (Dogma). Menţionarea acestora nu e necesară doar pentru a face istoricul temei, ci şi pentru că Ecovoiu sintetizează elemente din high literature (aceeaşi aplecare către sursele apocrife ca Saramago, precum şi plăsmuirea unei evanghelii alternative) şi din pop culture (ca şi în filmul lui Smith, el discută aparenţa fizică a lui Isus şi speculează asupra celor optsprezece ani lipsă - în Biblie - din viaţa lui). Există şi detalii originale: introducerea unui frate al lui Isus, Toma, cu un an mai mare care, la maturitate, se putea deosebi de mezin doar prin voce; Isus nu moare pe cruce, ci mai apoi, din cauza cangrenei, şi nu învie, ci în locul său li se arată apostolilor Toma. Evanghelistul Ioan e vinovat de trădarea lui Isus ; Pavel, de fapt un creştin impostor, face jocul Romei şi fondează - el, nu Petru - o biserică care perverteşte învăţăturile lui Cristos.

Inovaţia lui Ecovoiu constă în modul în care cititorului îi parvin aceste "revelaţii"; spre deosebire de predecesorii săi, el nu pătrunde "direct " în acţiunea biblică, ci îşi desfăşoară epicul pe două planuri: viaţa cotidiană a unui scriitor şi romanul pe care îl scrie. Aceasta e relatarea acţiunilor Mentorului - membru influent al unui ordin monahal catolic - care decide că Din pr