- Editorial - nr. 208 / 23 Octombrie, 2002 Ceea ce s-a intamplat cu Statele Unite ale Americii dupa 11 septembrie 2001, era sa se intample, evident, pe un alt plan, cu Uniunea Europeana dupa 19 octombrie 2002. Buturuga Irlanda era sa puna pe butuci carul mare, putea spulbera sau sa dea o lovitura de gratie celei mai mari constructii geopolitice realizate cu armele pacii, care inseamna unificarea Europei. Daca la referendumul de sambata, al doilea organizat, irlandezii ar fi spus un "NU", ca si in urma cu un an, proiectul de relansare a Europei ar fi sarit pur si simplu in aer, pentru ca, asa cum au afirmat si oficialii de la Bruxelles, nimeni nu era pregatit pentru a face fata unei asemenea intorsaturi. De altfel, cu proverbiala zgarcenie si incapatanare a irlandezilor nu-i de jucat. Acest popor mic, si atata vreme sarac, a avut un rol important in influentarea destinului Statelor Unite ale Americii si, deci, mondial prin contributia sa la constituirea, la finele secolului 19, a ceea ce numim noi astazi "spiritul american". Se stie ca in urma "bolii cartofului" (Irlanda este un mare producator de asemenea legume) din anii 1840, cand un milion de irlandezi au murit de foame, aproape alte doua milioane au imigrat in Statele Unite, la modelarea careia si-au adus din plin contributia. Teama, evident exagerata, de a nu se mai afla in situatia de-acum doua secole, cuibarita in gena irlandezului, ca un rezultat trist al unei experiente istorice i-a facut pe actualii irlandezi si mai circumspecti, dar periculos de egoisti, exacerband atitudinea fata de spiritul de conservare. Mereu o tara saraca, cu un nivel de viata cu 40 de procente sub media tarilor bogate din nucleul Comunitatii Economice Europene, Irlanda a beneficiat si ea de fonduri structurale masive, din momentul aderarii, ajungand astazi, cu spiritul ei intreprinzator, la 20 la suta peste media celor 15, c