Răsfoiesc o carte bizar-aromată. Jurnal de cafea, i-aş spune. Specie literară de care, pînă mai ieri, sînt convins, nimeni nu avea cum să audă pentru că nimeni nu o născocise. Ne-o propune însă, cu eleganţa gestului ce-şi uită forţa de noutate, consumîndu-se cu nobleţea unui fapt vechi, Sanda Niţescu, scriitoare şi pictoriţă de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîţiva ani în urmă - Un fir de mărar şi cerul albastru. Cea de acum, Café, cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te gîndeşti mai degrabă la un studiu monografic, e iremediabil invadată de licoarea din titlu: scrisul are culoarea maro închis a cafelei tari, iar paginile, de un crem pal, mimează hîrtia pătată de magic-banala băutură. Mai mult decît un jurnal de cafea, un jurnal-album: textul e însoţit de schiţe ale autoarei, simultane cu naşterea însemnărilor, şi de fotografii ale cafenelelor pariziene, toate trecute în ton sepia, sugerînd nu vechiul, ci aceeaşi cafea. Care, ne atrage atenţia autoarea, la Paris nu e deloc aceeaşi cu cea de la noi, pentru că francezii nu beau cafea turcească. În schimb franceza e singura limbă în care băutura şi locul unde se bea ea poartă acelaşi nume - le café, ambiguitate ce dă dovadă de improprietatea oricărei traduceri şi de stilul unic al cafelei franceze.

Decupez, la întîmplare, un fragment de jurnal: "...Un alt negru, cu o şapcă americană, vorbeşte la mobil, vorbeşte foarte tare, parcă înadins pentru a fi auzit de toată lumea. O somaliană sculptată, cu turban roz, superbă femeie, nevasta probabil, se scoală, spunînd : n-avem noroc...Si apoi pleacă amîndoi cu acel mers dezinvolt, legănat, al africanilor. Personaje desprinse din caravana Magilor din Biblie." Mai puţin din istoria, plină de anecdote şi d