Se spune ca ardeleanul, cand a vazut prima oara o broasca testoasa, a ridicat o spranceana si-a zis: "apai asta ori ii ceva, ori mere undeva". Simpatici foc, ardelenii. Au acea intuitie a ambiguitatilor care-ti infasoara creierul pe mosorel, temporar, pentru ca mai tarziu, cand ti-l descalcesti singur, sa o faci cu metoda. Zic asta ca sa ma dau si eu un pic mai simpatic. Macar jumatatea aia din mine care-i ardeleneasca. E drept ca o jumatate din acea jumatate e de mot, dar de-ala rau, de la tata motilor. Iar motii-s asa de afurisiti cand se-aprind incat aia cu simpatia cred ca nu se mai pune. Degeaba incerc sa le iau ardeleneste pe testoasele de care ma-mpiedic zilnic, ca nu-mi iese nici macar partea cu spranceana. Pentru ca ma straduiesc, totusi, sa-mi schimb naravul (cu parul tot nu mi-a reusit), am sa bag trei povestioare, una dupa alta (ca berile), fara sa mai comentez. Prima: pe vremea guvernului Roman, un grof poliglot din zona "premium" a constructorilor de super-masini a vizitat o fabrica romaneasca de profil (nu spunem care, nu mai e importanta). A intrat zambind ca o perie de haine si-a iesit hlizindu-se ca un stiulete curatat de boabe. Incredibil, baiguia el, ori sunteti un neam de nebuni, ori sunteti geniali. Vazuse ceva care, pentru "ardelenii" lor, e un soi de broasca testoasa: la tehnologia pe care-o intalnise, faptul ca masinile alea reuseau sa iasa pe poarta i se parea o performanta uluitoare. Cand i-a vazut pe meseriasi luptandu-se cu surubelnite, sarme, chei si bucati de tabla, a luat-o razna: mesterii nostri "personalizau" fiecare agregat. Ceea ce, de altfel, suna foarte misto, daca nu chiar poetic. Dar cum groful poliglot si din zona premium nu venise aici pentru poezele, o sterse urgent, dupa ce-si recupera dintii pentru poza de protocol, lasandu-i pe grofuletii nostri intr-o ceata totala: cum sa catalogheze intalnirea, buleala sau reuseala? Adi