- Cultural - nr. 213 / 30 Octombrie, 2002 SOVATA-BAI, parc natural de o neasemuita frumusete, care, din pacate, in perioada trecuta de la o privatizare facuta fara noima si cu interese de grup, nu mai are "sarmul" de alta data, a gazduit o alta editie a Taberei de pictura, devenita, iata, traditionala. Acolo, inaintea amiezii zilei de sambata, 26 octombrie, ne-am aflat in compania unor gazde generoase, frumoase din toate punctele de vedere, primitoare si dispuse la un dialog despre actul creatiei - pasiune de o viata ori iscata dintr-un foc launtric aprins in oarece vreme. Atmosfera colegiala, mai presus de orice resentiment. Toti, unul si unul, chiar daca a fost si o farama de exceptie sesizabila ori nebagata totalmente in seama. Suind spre partea de nord a statiunii, ne-am trezit intr-o curte, in parte asfaltata, si apoi intr-o cladire cu multa, cu foarte multa lumina. O lumina nu atat degajata de cea naturala, ci de cea degajata din sufletele unor impatimiti ai artei plastice. Ne-am salutat, am facut noi cunostinte printre tablourile proaspete aliniate pe culoar ori prin odaile care le-au fost salas pret de opt zile. Fara prea multe formalitati protocolare, am trecut la o "radiografiere" a atmosferei acestei tabere de creatie, pe care o propunem cititorului sa o perceapa cu ochii mintii. Asadar, intr-un tipar al frumosului, cuprins intre cadre de lumina, sa ne simtim ca intr-o familie. Pictura, muzica, cultura - Fara o alegere dinainte stabilita, iata-va, doamna pro fesoara Erica Alecu, intaia persoana intervievata. Pentru a cata oara in aceasta tabara? - Cred ca pentru a cincea. - Ceva deosebit fata de perioadele de dinainte? - Orice participare la o tabara de creatie este o bucurie pentru mine. Deci n-as spune ca e ceva aparte. Ramane insa bucuria de a fi in compania colegilor, bucuria creatiei in natura. In tabara realizam si un schimb de experienta, i