Constantin Stan, jurnalist la Ziarul de Duminicã şi-a adunat în volum articolele apãrute în ziar, iar rezultatul e bunicel. Sunt cronici şi reportaje scrise cu tehnica de jurnalist, dar cu instrumente de literat. Reportajele au ca temã cele mai diverse chestii, portrete de cizmari, (nea Constantin Andronache a fost de-un leat cu Ceauşescu), de inşi scãpãtaţi care vând cãrţi rare, dar mai ales portrete de biblioteci. Constantin Stan are intuiţia şi melancolia omului de carte, înduioşat de o dedicaţie pe prima paginã ori de hârtia îmbãtrânitã ca o femeie frumoasã. Cu adevãrat, cãrţile dau fiorul timpului şi livromanii neştiuţi pe care Constantin Stan îi gãseşte spre a-i descrie lasã impresia excepţionalitãţii destinelor anonime. Inşi care citesc vorace aproape toatã ziua şi noaptea în câte trei limbi sau anonimi vorbitori de japonezã, chinezã, coreeanã şi latinã, pierduţi aiurea în lume şi fãrã a folosi ce ştiu, iatã subiectele scoase din cotloanele realitãţii. Acestea sunt textele bune. Mai existã şi cronicuţe banale, gen "numãr de semne pe paginã pânã la", sau cu ton înduioşãtor de bombastic gen "spirit care ne-a tutelat fãrã sã ne mustre cu degetul: Nichita." Clişee blânde, compromisuri gazetãreşti cu publicul ţintã, sau freze banale şi vlahuţiene sau hogaşiene în descrieri, evocãri cam fãrã vânã şi nervi ale personajelor Nichita Stãnescu, epitete ornante şi simpluţe în alte descrieri, acestea sunt constantele unui stil destul de inconstant şi inegal, asta fiindcã existã şi texte frumoase, cu un sâmbure de nou şi de expresie şmecherã care scoate pasajul din banal şi maculaturã fãcându-l pasibil de literaritate. Flora şi fauna tramvaiului 21, Calea Moşilor - Voluntari, cu cerşetorii recitând din Eminescu, basarabencele şi chinezii ar fi fost cu adevãrat reportaj literar, demn de un Brunea Fox de exemplu, dacã neo-realismul aglomerãrii ar fi rãmas descris ca atar