Începând cu 1996, Editura Minerva a editat în seria Cãrţi populare primele trei volume: Floarea darurilor. Sindipa, Fiziologul. Archirie şi Anadan şi Cãlãtoria lui Zosim la Blajini. Bertoldo. Iatã, însã, cã aceastã pe cît de interesantã, pe atât de necesarã colecţie continuã, din fericire, cu încã douã volume (apãrute concomitent anul trecut) în ciuda a ceea ce s-a întâmplat cu Editura Minerva.

Palia istoricã este singura versiune româneascã a apocrifului bizantin rãspândit mai întâi prin intermediar slav şi reprezintã o vastã culegere de povestiri canonice şi apocrife relative la Vechiul Testament (începând cu facerea lumii), legendele de tradiţie iudaicã şi bizantinã organizate în cicluri narative. Circulaţia lor largã în tot spaţiul creştin a lãsat firesc urme în folclorul românesc şi în iconografie, numeroase episoade fiind preluate disparat în cãrţi vechi. Datarea protografului şi a copiei pãstrate a rãmas încã nerezolvatã (se estimeazã totuşi cã data traducerii s-ar plasa în sec. al XVII-lea), la fel şi pro-blema localizãrii, cãci manuscrisul a rãmas multã vreme inaccesibil. Alexandra Moraru şi Mihai Moraru scriu în studiul filologic care deschide volumul: �Se crede cã scrierea, a cãrei tradiţie se sprijinã pe un protograf grec conservat doar prin copii mult mai recente, ar fi fost alcãtuit în Bizanţ, probabil cel mai târziu la sfârşitul secolului al IX-lea, supoziţie care are în vedere unele trãsãturi de limbã arhaice, precum şi faptul cã referirile la pãrinţii bisericii (Josephus Flavius, Grigorie Teologul, Ioan Hrisostomul, Andrei Criteanu etc.) nu sunt mai noi de Theodor Studitul (care a murit înainte de anul 826)". (p. 33)

Capitolele care încheagã naraţiunea Paliei istorice repovestesc canonic anumite evenimente biblice precreştine (chiar cu comentarii reproduse dupã pãrinţii bisericii) în aceeaşi mãsurã în care insereazã