Am promis sã comentez şi emisiunile culturale de pe canalele t.v. Nu întîmplãtor: ceva pare sã se schimbe în mentalitatea producãtorilor de emisiuni. Am putut vedea, de exemplu, un talk-show politic cum este acela al dlui Marius Tucã abordînd teme culturale. Jurnalul foarte intim al lui Preda, bunãoarã. Televiziunea publicã are mai multe emisiuni de culturã. Sînt mîndru s-o spun: douã dintre ele, şi cele mai bune, sînt opera a doi redactori şi colaboratori ai revistei noastre. E vorba de d-nele Marina Constantinescu şi Eugenia Vodã. La Pro tv, d-nii Cristian Tabãrã şi Dan C. Mihãilescu încearcã sã-şi deprindã telespectatorii cu ideea de carte. Îl prefer pe dl Dan C. Mihãilescu, în stare a crea un tip original de emisiune. Dar nu e mai puţin adevãrat cã douã emisiuni despre carte pe acelaşi post t.v. nu sînt de lepãdat. Sã nu-l uit pe dl Stelian Tãnase, al cãrui talk-show e adesea, în sens larg şi bun, cultural. În fine, cînd TVCultural îşi va gãsi identitatea şi audienţa (şi la propriu: el nu poate fi încã "prins" în multe, foarte multe locuri, nu doar îndepãrtate, dar chiar din Capitalã), vom putea sã observãm un început de relansare a culturii pe micul ecran.

Partea proastã este cã aceste emisiuni, adesea bine concepute, dinamice, interesante, continuã a fi, nu blocate, dar îngreunate de o mentalitate greşitã. Întîi şi întîi, ele sînt deobicei programate la ore tîrzii din noapte. România literarã a publicat în anii trecuţi un editorial al directorului ei care se intitula Cultura de la miezul nopţii. Nu s-a schimbat nimic în privinţa predilecţiei şefilor de televiziuni pentru orele nocturne destinate culturii. La originea preferinţei stã deobicei teama de rating. Noaptea, cine-l vede? Dar ziua... Poate este şi încredinţarea aceloraşi şefi cã intelectualii - în care ei identificã audienţa exclusivã a emisiunilor culturale - sînt insomniaci. În al