Le arat scriitorilor suedezi o tara vitala, dinamica

Printre darurile pe care le-au primit cititorii mai tineri dupa decembrie ‘89 a fost si descoperirea scriitorilor din exil, "plecati". La ora actuala, dupa mai multe carti aparute aici, inclusiv cele doua volume de jurnal, esti una dintre cele mai cunoscute si admirate scriitoare. Dar creatia ta literara este mai cuprinzatoare. Care este sentimentul tau ca scriitoare atunci cand te gandesti sau vii in Romania? Cum ti se pare publicul literar, viata literara, simti ca esti cunoscuta asa cum ar fi normal sau inca mai resimti urmarile despartirii si cenzurii de aproape 20 de ani?

Dupa cum ai observat, poate, vin intotdeauna in Romania cu prietenii mei, scriitori suedezi de elita; mereu prezentand cartile lor si foarte rar vin pentru mine insami - numai cand aparitia cartilor mele coincide cu publicarea traducerilor mele, care sunt niste alegeri subiective. Traduc numai ce-mi place foarte mult, calatoresc numai cu cei care mi-au fost prieteni inca de la inceput (anul 1974, luna octombrie), din acel timp cand inca nu invatasem suedeza si habar nu aveam ca voi traduce intr-o buna zi cartile lor.

Inca de la inceput ei mi-au acordat increderea si prietenia lor complet dezinteresata, pentru totdeauna. Indiferent cum am fost primita in Romania (si sunt fericita ca am fost mereu primita foarte bine si sunt foarte recunoscatoare pentru asta) eu am venit si voi veni mereu nu pentru "faima mea", ci mai degraba pentru a le arata prietenilor o tara (in care m-am nascut si crescut) care, cu toate paroxismele timpului, a ramas o tara vitala, "dinamica" (cum o numeam eu bine intr-un poem de tinerete), o tara extraordinara nu numai pentru locuitorii ei (cu multe nationalitati), ci si pentru natura unica de care generos are parte. O tara, pentru mine insami, plina de mister, in plina efervescenta de a-si vindeca