Peste Maica Rusie pluteşte un mister. Unul nou. Nu este nici mai mare, dar nici mai mic decît altele din istoria acestei mari culturi. Mai ales din cea recentă, cea a Rusiei Sovietice. Dar, probabil, aşa cum s-a mai întîmplat, el va fi dezlegat cîndva de enigmiştii occidentali, maniaci care şi-au făcut un obicei (neplăcut) din a înţelege lucrurile care, de fapt, nici nu prea merită atenţie. În cazul de faţă, este un mister ce poate constitui materia primă a unui articol emoţionant despre enigmaticul suflet al stepei. Aş putea chiar recomanda cîteva din ingredientele uzuale. Pasiunea ruşilor pentru teatru (Cehov, Gorki), citate din Tolstoi (Lev sau Alexei), detalii picante din biografia lui Esenin şi o concluzie extrasă (inevitabil) din Demonii lui Dostoievski. Pe scurt, într-un incident (jenant) urmărit (din păcate) de o întreagă omenire, forţele speciale ruse au folosit un gaz necunoscut (şi, zice-se, din categoria celor interzise). Un gaz incapacitant, anestezic sau, mă rog, util în astfel de ocazii. Cam ca spray-ul acela care omoară gîndacii "definitiv". Unii zic că ar fi înrudit cu gazele de război (cum ar fi sarinul lui Saddam), alţii că ar fi un derivat letal al morfinei. Şi unii şi alţii susţin că existenţa gazului trădează dispreţul Rusiei faţă de tratatele pe care le-a semnat. (Şi, aş adăuga eu, faţă de specia suspectă a ostaticilor.) Şi unii şi alţii sînt, în general, străini care-şi bagă nasul în treburile altora. Treburi de care, într-o ţară civilizată (ca Rusia), se ocupă doar serviciile secrete, gata să omoare şi victimă şi agresor, numai să dovedească lumii că la Moscova e linişte. Or, cum bine se ştie, rufele imperiului (cu monograma KGB-ului sau cum i-o mai zice) se spală doar în Familie. Se scufundă un submarin nuclear în Marea Barents, de vină sînt americanii. Dispar toţi ofiţerii polonezi la Katyn - de vină sînt nemţii. Dispar în Siberia 20