De vreo cîteva luni se vorbeşte în Bucureşti de cel mai mare proiect al municipalităţii: metroul uşor. La fel ca mulţi alţii, l-am ignorat pînă în ziua cînd am văzut primul exemplar trecînd nonşalant pe şine, în drum spre Piaţa Presei Libere. Enormitatea minciunii m-a surprins chiar şi pe mine: metroul uşor era, de fapt, un tramvai! Sigur, poate că merge mai repede. Poate că ajunge mai uşor la destinaţie. Dar, stimaţi călători, nu circulă pe sub pămînt şi nici nu încape mai multă lume în el. În staţie ninge şi plouă, iar înăuntru te înghesui exact ca într-un tramvai. Şi ştiţi de ce? Pentru că asta şi este! Numai cine n-a mers niciodată cu cele două mijloace de transport poate să cadă victimă acestui atac de propagandă la drumul mare. Dar nici măcar de experienţă asta urbană nu e nevoie. Uitaţi-vă în dicţionar, oameni buni! Broasca nu e taur şi avionul nu-i vapor! Tramvaiul rămîne tramvai! Nu ştiu dacă realizaţi grozăvia faptelor. Vreme de multe luni am îndurat cu stoicism nord-coreean străzi blocate şi excavatoare venite parcă dintr-un schimb de experienţă în fîşia Gaza. În tot acest răstimp, primăria (nu mai ştiu sigur dacă Băsescu sau PSD-iştii de sector) ne-a cerut înţelegere şi ne-a încîntat cu viitorul idilic în care Ghencea se va apropia la 10 minute de Podul Grant. Un viitor la îndemîna noastră, în care cetăţeni nirvanatici (vă rog să-mi permiteţi formula, de dragul progresului lexical) vor călători într-un spaţiu eteric, cu zîmbetul încremenit veşnic pe buze şi mintea plecată în colind de mulţumire la adresa conducerii înţelepte a Capitalei. Cînd colo, iertaţi-mă că mă repet - probabil se apropie damblaua - metroul promis nu este nici uşor şi nici metrou. E pur şi simplu un tramvai identic cu cel care trecea înainte pe acelaşi traseu, cu acelaşi număr, cu aceiaşi hoţi de buzunare şi aceiaşi vatmani deveniţi, ca prin minune, conductori de metrou! Cîte t