În urmă cu cîteva zile, un coleg maghiar îmi povestea aventura sa legată de un articol despre situaţia politică din Ungaria, care i-a fost solicitat de o importantă revistă rusească. Printre altele, colegul cu pricina povestea cum un important canal de televiziune din Ungaria a sfîrşit prin a fi anexat şi controlat de "forţele de dreapta". În mintea sa, acesta era un exemplu, printre altele, de extindere abuzivă a politicului. Pentru redactorii ruşi însă era evident că publicul lor (mai elitist, se pare) va înţelege un singur lucru: în sfîrşit, iată, s-a întîmplat şi în Ungaria ceea ce trebuie şi e bine să se întîmple, adică societatea trece cu arme şi bagaje "pe dreapta", acolo de unde răsare noul Soare. O colegă din Grecia, care asista la discuţie, s-a întors atunci către mine şi m-a întrebat: Dar în România cum e, actualul guvern e liberal sau au rămas la conducere tot vechii comunişti? Mde, aşa şi aşa, am îngăimat eu ambiguu, ca şi situaţia. De atunci m-am tot gîndit cum ar putea fi formulat clar şi precis un răspuns la o astfel de întrebare. Pînă ieri cînd, trecînd prin Buşteni, constat că vechea alimentară "Mioriţa", vînzînd de cînd o ştiu eu în primul rînd produse lactate (ce altceva?), a devenit peste noapte un motel-restaurant cu o firmă sclipitoare pe care scrie (scuze, Domnule Pruteanu!) "New Mioriţa". Asta e! - mi-am zis eu în barbă, acesta este răspunsul. Într-adevăr, să ne gîndim puţin. "New Mioriţa" trimite, pe de o parte, la un déjà-vu, la o anumită recurenţă istorică; pe de altă parte însă, este ceva total "new", isn't it? Ca şi guvernul A. N. Am verificat în urmă cu cîteva luni, de pildă, componenţa conducerii locale
dintr-un judeţ al patriei, cu convingerea fermă că marea majoritate trebuie să fie formată din vechi activişti. Ei bine, nu! Erau doar doi. Dar totul părea, nu ştiu de ce, ca pe vremuri, îmi suna al naibii de cunoscut. Să m
