Articolul lui L. Mîndruţă Mi-am început sîmbăta cu gustul amărui al cafelei şi cu articolul domnului Lucian Mîndruţă - "Pămîntul sfînt de sub unghii", Dilema nr. 501. Cîtă dreptate aveţi, domnule Mîndruţă! Iubesc limba română. Firesc, visceral. Limba pe care, vorba poetului, "...o corciră şi o porciră toţi / inclusiv cei care rămaseră în ea...". Doar tranziţia asta păcătoasă, cu neajunsurile şi incertitudinile ei, m-a făcut să renunţ la dorinţa de a deveni dascăl care să-i înveţe pe alţii iubirea de limba română. Tranziţia şi un (alt) fel de teamă... Invazia de "americanisme" din ultima vreme are o explicaţie (cel puţin etimologică) chiar în Dicţionarul uzual de neologisme: "a neologiza = a utiliza, a crea neologisme". Sigur că cele mai multe nu-mi plac - aşadar nu le folosesc ("cool", "trend", "shopping", "drink"), pentru că limba română are echivalente suficiente pentru ele, dar unele mi-au intrat în vocabular, mie şi altor cetăţeni respectabili ai acestei ţări, fără a avea vreo secundă sentimentul denigrării limbii materne ("week-end" - şi el intrat în Dicţionarul de neologisme, "site", "happy end" - cîţi mai spun azi "final fericit" cînd se referă la o carte sau la un film? - şi alte cîteva). Sigur că mi-ar plăcea să aud vorbindu-se corect limba română, dar lucrurile nu stau tocmai aşa şi de vină nu sînt "americanismele" pe care domnul Pruteanu vrea să le interzică prin lege. Aş fi mulţumită dacă compatrioţii mei folosind cuvinte "la modă" (căci o modă este şi aceasta, asemeni puternicei influenţe franceze) ar renunţa definitiv la "ei este" (cu variantele respective); aş fi mulţumită dacă n-aş mai auzi pe stradă expresii vulgare, dacă vînzătoarele măcar s-ar strădui să fie amabile, dacă şoferii/vatmanii ar asculta manele doar la dumnealor acasă, dacă milieurile/bibelorurile/florile de plastic ar lua drumul coşului de gunoi, dacă gările şi compartimentele d