un jurnal mistic
* Gabriela Melinescu, Jurnal suedez I (1976-1983), Editura Univers, 2000; Jurnal suedez II (1984-1989), Editura Polirom, 2002 .
"...scriu memorii de dragul vieţii şi al Mnemosynei care veghează deasupra simţirii mele interioare, deasupra intelectului, pe undeva unde filozofia indiană a stabilit că se află Sinele suprem participînd la realitatea mea, fără să facă parte din natura fiinţei. Meditînd la acest adevăr ani de-a rîndul, am găsit euforia primară a fiinţei protejată, dirijată şi iubită de ceva necunoscut, suprem. E o stare mistică pe care o pot înţelege mai uşor cei care s-au născut cu «organul credinţei», asemănător organului gîndirii şi simţirii, organ invizibil, neavînd nimic de a face cu trăirile vreunui fanatism criminal. E ceva moştenit de la partea feminină a familiei mele în care abundă martiri şi monahi, chiar pînă în zilele noastre, singurul lucru care mi-ar da dreptul să fiu mîndră de rangul meu înalt printre oameni." Cu această mărturisire care străbate în diferite forme fiecare dintre cele peste 500 de pagini ale jurnalului său suedez, Gabriela Melinescu se apropie nu doar de încheierea însemnărilor sale de exil, dar şi de fatidicul an 1989, an de răsturnări exterioare şi interioare şi, mai ales, limita perceptibilă de la care începe - pentru scriitoare - o singurătate "în plin mister de desăvîrşire". Acesta e secretul abia sugerat al acestui jurnal "fără secrete", o retragere în sine intuitivă şi neclintită care modifică, în percepţia cititorului, datele personajului auctorial, ale eului confesiv pe care l-am fi putut defini pînă aici ca senzualist sau intens vitalist. Senzualitatea şi vitalitatea debordantă din memoriile Gabrielei Melinescu, despre care au scris pe bună dreptate Matei Călinescu şi Dan C. Mihăilescu, nu sînt doar experienţele senzoriale intense şi necesare ale unui eu hedonist. Ele sînt sim
