În timp ce se fac eforturi supra-omeneşti şi supra-statale de a ne apropia de NATO sau de Europa (eforturi, pe ici-pe colo, ignorate sau puse la îndoială), se fac "paşi reali" - cum s-ar zice într-o lege, încă netrecută prin Parlament, care ar consfinţi clişeele, şabloanele, limba de lemn -, se obţin victorii în domeniul, oarecum, al ONG-urilor. S-au pus bazele unor organizaţii, instituţii, uniuni internaţionale, structuri care nici nu trec prin capetele birocrate, înţepenite ale tradiţionaliştilor: s-au creat, astfel, U.I.H.P. (Uniunea Internaţională a Hoţilor şi Pungaşilor), cu sediul la Paris, beneficiind de participarea celor mai activi concetăţeni posesori de paşapoarte Schengen, C.C.P. (Clubul Cerşetorilor Poligloţi), cu centrul în zona pariziană, care bine ştiţi cu ce se ocupă, cu strîngerea legăturilor intereuropene, O.E.F. (nu e vorba de o banală organizaţie europeană, ci de Organizaţia Escrocilor şi Falsificatorilor - o categorie cu studii serioase, la care au contribuit din plin, fizic şi, mai ales, intelectual, O.P.P.E.E. (Organizaţia Proxeneţilor şi Prostituatelor Est-Europeni) etc. Recent, a luat fiinţă la Londra un club select, C.A.R.R (Clubul Albanezo-Român de Răpiri), care îşi propune în statutul său scopuri mai înalte şi mai preţioase, în afară de şterpelirea operelor de artă, răpirea unor persoane din societatea bogată londoneză, de pildă doamna Victoria Beckham, soţia renumitului fotbalist, împreună cu un copil sau amîndoi copiii (cum o da Opusul lui Dumnezeu!), pentru care s-ar pretinde suma de cinci milioane de lire sterline, sumă ce ne dă, nouă, salariaţilor mijlocii sau pensionarilor fundaşi, ameţeli irecuperabile. De ce s-au unit românii şi albanezii întru realizarea unor scopuri atît de sublime? Pentru că aceste două populaţii au ceva comun, de ordin istoric: cele cîteva cuvinte presupuse a fi dacice (brazdă, barză, varză, viezure, br