Sediul este vechi. Ascuns de privirile trecătorilor ocazionali, se află pe undeva prin spatele restaurantului Budapesta. Şcoala Populară de Artă a fost înfiinţată în 1954, iar în prezent funcţionează independent de Ministerul Învăţămîntului, fiind parte a Ministerului Culturii şi finanţată, parţial, de Primăria Capitalei. Avînd iniţial două sedii, Şcoala a fost restrînsă în timp la doar unul singur, din motive nedezvăluite profanilor, clădirea din Cuza Vodă numărul 100 devenind nucleul central al tuturor activităţilor. Aici, pe nivelul a două etaje (plus un subsol), se descoperă, se modelează, se cizelează, după care se lansează cu grijă şi cu multă speranţă, talente. Ce oferă? Mai de toate. De la domeniul artelor plastice la cel al cinematografiei, de la muzică uşoară la canto clasic, coregrafie, teatru, ajungîndu-se la secţiile relativ nou înfiinţate, design vestimentar şi decoraţiuni interioare. Dar, trecînd peste domeniile de activitate, în primul rînd, Şcoala oferă şanse. Pentru că, în afara satisfacerii unui hobby, există între pereţii clădirii şi "posibilitatea de a învăţa, de a merge mai departe pe un drum, care, dintr-un motiv sau altul, nu a putut fi urmat". Dana Grefu, profesor al secţiei de Grafică, este de acord cu ideea că Şcoala nu asigură acelaşi cumul de cunoştinţe teoretice pe care cineva le-ar putea primi într-o facultate de specialitate. Nici nu ar avea cum, durata de trei ani excluzînd posibilitatea unei aprofundări de tipul "istoria artei". Dar, în acelaşi timp, este de acord şi cu ideea că, din punct de vedere al pregătirii practice, aici se poate cîştiga foarte multă experienţă. Baza se pune pe "lucrul în atelier", pe contactul direct al studentului cu materialul, pregătirea teoretică existînd doar în termeni de abecedar. Dar dacă studiul teoretic este oarecum îngrădit, timpul alocat creaţiei efective este nelimitat. "Cu toate că progr