Cum adică - "fii bărbat!"? Uite ce e - mie nu-mi plac insinuările astea. Îmi creşte barba, mă scarpin pe burtă..., deci îndeplinesc criteriile pomenite de Matei Florian. Comanda aceasta - "fii bărbat!" - mi-a stîrnit întotdeauna ostilitatea: mă consider la fel de bărbat ca oricare dintre bărbaţii despre care veţi citi în următoarele pagini (ceea ce, dacă stau să mă gîndesc, nu e în toate cazurile un lucru lăudabil). Ce altceva să mă consider? Comanda aceasta - "fii bărbat!" - m-a aruncat întotdeauna în confuzie. Iar acum, Iulia Gorzo, propria mea soră, îmi sporeşte confuzia, mărturisind că ea îi împarte pe cei-care-se-scarpină-pe-burtă-şi-cărora-le-creşte-barba în bărbaţi şi non-bărbaţi. Oare de cîte ori mi-am bombat pieptul şi am ridicat din sprînceană, încercînd să atrag atenţia unei femei, pentru ca ea să-mi zîmbească amabilă şi în gîndul ei să mă expedieze cu nonşalanţă în categoria non-bărbaţilor, aşa cum arunci o hîrtie la coş? Un gînd înspăimîntător. Comanda aceasta - "fii bărbat!" - m-a înspăimîntat întotdeauna. Poate că e mai bine să fii bărbat de profesie, precum cel pe care l-a intervievat Adina Popescu: aşa, măcar ştii o treabă. În rest, Mădălina Nicolaescu ne spune că nu prea mai poate fi vorba despre o identitate masculină, ci despre identităţi masculine diverse, "concepute la intersecţia dintre gen, rasă, etnie, clasă şi orientare sexuală". În cazul acesta, comanda ar trebui să se îmblînzească - "fii şi tu un fel de bărbat" - şi chiar să se nuanţeze: "fii bărbat, dar asta nu înseamnă că trebuie să ajungi ca arătarea descrisă de Răzvan Rădulescu"; sau: "fii cît de bărbat pofteşti, totul e să te simţi bine în pielea ta". Cosana Nicolae ne aminteşte că, în pofida crizei globale a masculinităţii, destui bărbaţi reuşesc să se simtă bine cu

ei înşişi. Iar eu îmi amintesc că eram în compania Cosanei, sub acoperişul ocrotitor al Bibliotecii New Yor