La sfîrşit de octombrie am avut şansa de a călători din nou la New York, pentru o conferinţă şi o expoziţie la Centrul Cultural Român (acum într-o nouă prezentare, cu Sanda Vişan director şi Bedros Horasangian director-adjunct, cărora le mulţumesc şi aici pentru solicitudine). Am fost mai cu seamă sensibil la schimbările oraşului, pentru că turism cultural făcusem cu prisosinţă în vizitele anterioare în Marele Măr. Prima schimbare este şi cea la care cel dintîi te simţi chemat: Ground Zero. Nu departe de pămîntul făgăduinţei, cel dintîi arătîndu-se emigranţilor veniţi dinspre ocean, cu Statuia Libertăţii veghindu-l, astăzi este această absenţă colosală. Schijele de pe clădirile din proximitate, puţine cîte au rămas nereparate încă, amintesc şi ele de prăbuşire. Afacerile abandonate, de asemenea: downtown area, cum i-ar zice dl Pruteanu, o duce greu şi oraşul face eforturi de a o recupera pentru viaţa sa cotidiană. Prima săptămînă din noiembrie a fost, bunăoară, dedicată «cinelor de douăzeci de dolari». Cu această sumă modică, oricare restaurant, indiferent de calibrul său, oferea new-yorkezilor acces la reţetele succeselor lor culinare, tocmai în sensul re-aducerii celor încă reticenţi în proximitatea Ground Zero. Primăria este de asemenea implicată în refacerea economică a ceea ce, pînă acum un an, era probabil cea mai vitală zonă financiar-comercială a lumii - este, totuşi, cea care conţine Wall Street şi, pe ea, enorm păzită acum, NYSE - bursa local-mondială a urbei. La un an după 11 septembrie 2001, locul este curat ca lacrima; au curs suficiente ca să îl cureţe, acum e timpul reconstrucţiei: se repară artera metroului care coboară, prin sit, către Battery Park. Locul însuşi a fost împrejmuit cu un gard metalic-simeză, elegant proiectat, cu surse de lumină şi modalităţi de expunere încorporate. Istoricul locului este prezentat în postere austere. Nimic din