Deşi am avut întotdeauna o oarecare sensibilitate pentru mistică, ocultism şi transcendent, vreau să asigur pe toată lumea că citatul pe care îl voi da mai jos nu înseamnă deloc că am devenit unul dintre aceia care cred că viitorul omenirii se hotărăşte în spatele unor cortine grele, fie ele şi ale Cerului, şi se exprimă încriptat în viziuni ale unor muritori cu aură, aleşi prin puteri cosmice de Marele Manipulator. Cred că, în bună măsură, lumea evoluează după cum vrem noi să evolueze şi că nu e nimic rău cu lumea în sine, ci cu ceea ce facem noi din ea. Deşi nu este nici pe departe cel mai mare duşman al nostru, libertatea este, totuşi, marea noastră problemă. Am fost, deci, impresionat de un pasaj peste care am dat întîmplător, şi pe care aş vrea să-l împărtăşesc cititorilor Dilemei. Iată-l: "Prima stare a fost cea a cunoaşterii (adică starea în care omenirea a trebuit să afle, să înveţe); a doua este cea a înţelepciunii; a treia va fi cea a inteligenţei împlinite, depline. Prima a fost cea a sclaviei, a doua este cea a dependenţei precum copilul este dependent de părintele său; ultima va fi cea a libertăţii. Prima a avut loc sub bici; a doua sub stindardul acţiunii; a treia va fi sub cel al contemplaţiei. Teama a caracterizat prima stare, credinţa pe cea de-a doua; mila va domina pe a treia. Prima a fost epoca sclavilor; a doua a fost cea a oamenilor liberi; a treia va fi cea a prietenilor. Primul a fost timpul oamenilor bătrîni, al doilea timp este cel al tinerilor şi cel de-al treilea va fi cel al copiilor. Primul s-a petrecut sub lumina stelelor, al doilea se petrece în zori, iar al treilea se va întîmpla sub lumina clară a zilei."* Nu îmi dau prea bine seama de ce m-a impresionat atît de tare acest text, încît să mă hotărăsc pe loc să-l fac cunoscut celor cîţiva cititori ai acestui colţ de pagină. Am fost, însă, suficient de fermecat de rîndurile acest