Un articol publicat la 10 noiembrie în New York Times, sub semnătura redutabilului Robert D. Kaplan, reactualizează o mai veche dilemă a strategiilor diplomatice ale României. "Un nou aliat - (care şi doreşte acest lucru) - în Europa" ("A New (Willing) Ally în Europe") - este titlul însemnărilor lui Kaplan. Ele pornesc de la starea de impas intervenită în relaţiile dintre America şi Europa de Vest, pe de o parte, şi de la politica predominat pro-americană a României, pe de altă parte. România şi Polonia, cele mai mari şi populate ţări, cu şanse de apartenenţă euro-atlantică în curs de realizare, ar avea vocaţia să alcătuiască împreună masa critică pro-americană, pe vechiul continent. Opinia aparţine ministrului român de Externe, Mircea Geoană, şi este citată de Kaplan ca un argument în favoarea noii orientări "oportuniste", dar, acum cel puţin, sincere, a autorităţilor române în direcţia Americii, trecînd peste iritarea sau rezervele vest-europenilor. Mircea Geoană, într-un interviu mai amplu, pe care mi l-a acordat cu cîteva săptămîni în urmă, în emisiunea "România mea", difuzată pe Antena 1, spunea chiar mai multe, pornind de la evaluarea masei critice pro-americane a României şi a Poloniei, în Europa, sau referindu-se la faptul, reţinut de Kaplan în New York Times, că România ar fi veriga lipsă la Marea Neagră, a alianţei Turcia-Israel. România şi Bulgaria sînt în viziunea ministrului român capetele de pod strategice spre Orientul Apropiat, bazinul caucazian şi Asia Centrală. Dacă ele nu sînt încă recunoscute de Uniunea Europeană, decît teoretic, şi nici nu vor fi luate în calcul de strategiile ofensive sau defensive ale întregii alianţe NATO, ci doar ale SUA, cu atît mai bine. Avem de-a face, crede şi ministrul român, cu noul concept geo-politic, operativ la Washington, al Orientului Apropiat Extins ("Greater Middle East"). Potrivit acestui model strategic