- Cultural - nr. 216 / 2 Noiembrie, 2002 In urma cu mai bine de o suta de ani, pe la sfarsitul veacului al XIX-lea, preotul Vasile Urzica, fiu al satului, a purces, cu ajutorul credinciosilor, sa zideasca o noua si impunatoare biserica din piatra, in locul celei vechi, arsa in 1899, in comuna Subcetate-Mures, straveche asezare romaneasca din nordul judetului Harghita, strajuita de muntii Giurgeului si de cei ai Gurghiului, udata de apele limpezi si cuminti ale Muresului. In 1902, noua biserica a fost terminata si sfintita. Mai tarziu, in 1913, acelasi inimos preot a scris si un pomelnic, prin care el a dorit sa se pastreze pentru posteritate numele celor care au contribuit la edificarea si inzestrarea bisericii cu cele necesare, pentru ca aceasta sa devina loc de inchinare si de rugaciune pentru credinciosii din Subcetate. Pomelnicul constituie, in acelasi timp, si o adevarata profesiune de credinta a preotului Vasile Urzica, care considera tot ce a facut "ca o sincera si modesta dovada de recunostinta fata de locul nasterii si ca un mic prinos al dragostei de fiu si de preot al acestei parohii". Preotul Vasile Urzica a slujit la altarul bisericii din Subcetate-Mures pana in 1916, cand, dupa intrarea Romaniei in Razboiul de intregire a neamului, populatia satului a fost evacuata. Preotul a luat si el calea codrului, a trecut Muntii Gurghiului, cu sotia si cei trei copii, "cu o cruce intr-o mana si traista in cealalta". Dupa razboi, el a fost numit protopop la Alba Iulia, facand parte chiar din Comitetul de organizare a Marii Adunari Nationale ce avea sa hotarasca, pentru vecie, unirea Transilvaniei cu Romania. De acolo, din Cetatea Marii Uniri, avand o varsta inaintata (82 de ani) si bolnav fiind, nu a putut participa la sarbatoarea semicentenarului bisericii pe care a zidit-o, dar a trimis o scrisoare "iubitilor sai consateni", carora le ura "multa sanatate, bels