Luni s-a deschis ceea ce fără discuţie este cea mai bună dintre bienalele de arhitectură de pînă acum din România post-decembristă. Cei ce - nădăjduiesc - vor vizita sălile de expoziţie ale Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti vor avea cu siguranţă ce să vadă. Pare că ne apropiem, oricît de departe ar fi el încă, de un regim al normalităţii producţiei arhitecturale. Încă nu este marfă pentru o expoziţie anuală şi faptul că, din doi ani de travaliu, juriul nu a putut face cu adevărat o selecţie, rămînînd încă destule "chiftele", cum graţios le numea un confrate, vorbeşte despre pauperitate. Dar pare îmbucurător faptul că, spre deosebire de anii trecuţi, nu este deloc, dar deloc evidentă cîştigătoarea medaliei UAR de la secţiunea de arhitectură (regina balului, după cum se poate înţelege). Pentru acest titlu se bat, după opinia mea cu şanse sensibil egale (la ora cînd scriu acest text nu s-au anunţat încă nominalizările), cel puţin trei proiecte. Casa Fotbalului Românesc (sediul FRF, şef proiect dr. arh. Emil Barbu Popescu), Europe House de la Piaţa Victoriei (Westfourth Architecture, şef proiect arh. Vladimir Arsene) şi ansamblul rezidenţial "La mesteceni"/Gafencu (BBM Grup, şef proiect arh. Alexandru Beldiman) sînt candidatele cu şansele cele mai mari şi, mă bucur să spun, oricît de pierduţi în spaţii sîntem, că le-am semnalat pe toate trei în spaţiul acestei rubrici. Va trebui, desigur, să revin cu un nou semnal despre studiile nominalizate şi cîştigătoare, atît de la arhitectură, cît şi de la arhitectura de interior, design, restaurare şi urbanism. Pînă atunci însă, un scurt cuvînt despre secţiunea de publicaţii, cenuşăreasa tuturor bienalelor de pînă acum. E drept, mi s-a recomandat apăsat să nu mai fac pledoarii pro domo în spaţiul rubricii; orişicît! Ca de fiecare dată, această secţiune este pusă în două vitrine,

acele