Intamplari in gradina. Dragi prieteni,. Va rog sa-mi permiteti sa ma adresez astfel colectivului redactional, deoarece citesc de atata vreme si cu atata interes "Formula As", incat va consider prieteni dragi. Va multumesc pentru ca existati si pentru ca ne oferiti noua, cititorilor, lumina, caldura...
Intamplari in gradina
Dragi prieteni,
Va rog sa-mi permiteti sa ma adresez astfel colectivului redactional, deoarece citesc de atata vreme si cu atata interes "Formula As", incat va consider prieteni dragi. Va multumesc pentru ca existati si pentru ca ne oferiti noua, cititorilor, lumina, caldura si gingasie, invitandu-ne in acelasi timp sa ne comunicam gandurile si sentimentele. Cunoscand dragostea voastra pentru tot ceea ce este viu, m-am gandit sa va povestesc despre intalnirea mea cu niste pasari deosebite: ciufii de padure. Intr-o zi de martie a acestui an, lucram in gradina. Greblam frunzele uscate si adunam crengile rupte de vant. Cand am ajuns sub cei doi brazi falnici de la marginea gradinii, am constatat ca trunchiul unuia era patat de murdarie de pasari. "Ciorile", mi-am zis. Am ridicat capul si, cercetand cu atentie bradul, am descoperit "vinovatul". Nu era o cioara, ci o pasare ciudata, care statea nemiscata, lipita de trunchi si ma privea cu atentie. "O bufnita!", am exclamat. Dar nu, nu era nici bufnita, pentru ca era mai mica, avea penele gri si niste moturi mari, situate vertical, deasupra urechilor. Baiatul meu, chemat in graba in calitate de consultant (doar era in clasa a Xii-a si invata Biologia pentru bacalaureat), a examinat cu atentie pasarea, apoi a consultat o carte, gasind explicatia. Era un ciuf de padure (Asio otus), o pasare rapitoare din familia bufnitelor. Ciuful prefera locurile impadurite, in special padurile de conifere si se hraneste cu soareci. Cum o fi ajuns la noi? Atras probabil de linistea si protectia