Actul 1. Intr-un loc, pe una dintre arterele Bucurestiului aflata intr-un precipitat si fundamental proces de restructurare prin gratia primarului general, sosesc trei muncitori. Ei sparg caldaramul cu un zgmot asurzitor, imprastiind nori de praf. Adica unul dintre ei sparge, in vreme ce ceilalti fumeaza aratand compasiune. Pentru colegul lor - se intelege.
Actul 2. Cateva zile mai tarziu, trei muncitori se aduna sa incarce molozul. Unul da la lopata, ceilalti fumeaza cu intelegere. Tot pentru colegul lor. Apoi situatia se schimba radical: al doilea incarca, iar ceilalti stau de vorba, fumeaza etc. Apoi din nou schimbari, la fel de radicale. Multa intelegere si compasiune pentru toti colegii.
Actul 3. Peste doua saptamani: trei muncitori vin sa sparga asfaltul doi metri mai la dreapta. Controlul de calitate sosit de sus, pasamite, a stabilit ca prima lucrare s-a facut rau. In rest, aceleasi indicatii de regie ca si mai sus.
Scenariul 2
Actul 1. Se elaboreaza o lege (a privatizarii, a invatamantului, a pensiilor, a administratiei publice etc.) sau se ia o hotarare guvernamentala sau prezidentiala majora etc.; pe scurt, se iau decizii importante ce nu mai sufera amanare. Tara e intoarsa cu fundul in sus, vechiul caldaram legislativ e facut praf; picamerele reformei sparg urechile, la intrecere doar cu discursurile avantate ale politicienilor.
Actul 2. Se lucreaza la "implementare": gramada de moloz a "vechiului" scade alene, majoritatea lopetilor reformei stau in rastel. Timpul se face cat nemarginirea, banii de la buget sunt fumati de zor, opozitia racneste, ziarele spumega. Birocratia, plina de compasiune pentru ea insasi, e indopata de spagi; cetateanul, cu praf in ochi. Intre timp lumea buna elaboreaza noi strategii si se tin colocvii pe tema integrarii, modernizarii, informatizarii, comunicarii, globalizarii.
Actul 3. Dupa
