„Radu Cosasu a scris poate cel mai original roman al «obsedantului deceniu».“ Desi lapidara, remarca lui Ovid S. Crohmalniceanu, reprodusa pe coperta a IV-a a cartii aparute anul acesta, la Editura Fundatiei PRO, semnaleaza originalitatea formulei narative alese de Radu Cosasu – un roman „in farime“, in care capitolele au fost inlocuite cu nuvele de sine statatoare, ordonate – dupa cum precizeaza autorul intr-o Nota asupra editiei – „conform eternei si imuabilei legi epice: adolescenta, tineretea, maturitatea s.a.m.d.“. Publicate anterior in ciclul Supravietuirilor, intr-o ordine aleatorie, nuvelele din volumul de fata reconstituie, ca intr-un puzzle, biografia „accidentata“ a unui alt adolescent de familie care, spre deosebire de personajul lui Virgil Tanase, incearca din rasputeri sa elimine din viata sa tot ceea ce el numeste, jenat atunci, dar cu autoironica detasare mai tirziu, „ramasitele mic-burgheze“.

Ca si Cehov, care marturisea ca imboldul tuturor textelor sale provine „dintr-o mincarime a scrisului de nevindecat“, Radu Cosasu scrie dintr-o irepresibila tendinta de a descoperi filonul epic in orice intimplare, gest sau situatie, oricit de banale ar parea acestea la prima vedere. Preocupat sa transcrie efectele pe care evenimente istorice dramatice le au asupra unor destine individuale, autorul Supravietuirilor recurge la o formula narativa mixta, in care se regasesc structurile povestirii, cele ale eseului, ale literaturii confesive si ale poemului in proza, topite toate intr-un text in care pactul autobiografic primeaza, in mod evident, asupra celui romanesc.

Plasate, toate, in anii de teroare ai instaurarii comunismului in Romania, naratiunile incluse in acest prim volum surprind momentul de ruptura profunda care se produce atit la nivelul unei intregi societati, cit si la cel al destinului individual. Parafrazindu-l pe Malraux, se poate spune