- Social - nr. 218 / 6 Noiembrie, 2002 La Eremitu, parasind soseaua bine intretinuta ce duce la Sovata, ajungem in… iad. Drumul este imposibil. Practic, nu poti trece nici doi pasi fara sa pice, deodata, toate patru rotile masinii in tot atatea hartoape. "Dacia" noastra se "vaita" din toate incheieturile. Vrem sa intoarcem, abandonand intentia de a ajunge la Chiheru de Jos. Tentatia aventurii ne mana insa inainte. Cu precautii de medic chirurg, soferul nostru "slalomeaza" printre zeci si sute de gropi si gropite, asa, la pas de melc. Pana la urma, ajungem la destinatie - Chiheru - o localitate intinsa pe dealuri si coline prea putin prietenoase mai ales in anotimpul toamnei spre iarna. Ce se poate cultiva aici? Mai nimic, poate doar malaiul care sa scoata oamenii din iarna. Prima impresie: un sat saracacios al unor oameni la fel. Impresie confirmata ulterior de doamna Maria Haba, secretarul Primariei. Ma intreb si intreb daca in aceasta localitate - in care abia se poate intra sau iesi din cauza drumurilor impracticabile si unde pasurile oamenilor sunt auzite si transmise mai departe, fara ecou insa, de un inimos primar - au indraznit sa intre, in vreun octombrie-noiembrie mohorat si neguros masinile mai marilor judetului - ale prefecturii sau ale presedintelui consiliului judetean. Daca n-au intrat, manati de curiozitatea de a vedea ce se afla dincolo de dealurile impadurite, le servim, acum, cateva informatii care, speram, vor ocupa de-acum un loc mai in fata pe agenda de lucru a domniilor lor. In lipsa primarului, plecat si in ziua documentarii noastre sa se bata cu morile de vant si cu nepasarea unora, amanuntele prezentate in continuare le primim, cum spuneam, de la secretarul Primariei, doamna Maria Haba. • Repetatelor adrese privind starea de "ultim hal" al drumurilor extra si intra comunale, Consiliul judetean le-a raspuns cu bine cunoscuta formula "nu