Am citit cu febrilitate Femeia din fotografie (Compania, 2002), un jurnal din 1987-1989 al Tiei Şerbănescu. Jurnalistă de primă mărime, deţinătoarea celebrei rubrici de comentariu Bref, acum de găsit în ziarul Cotidianul, Tia Şerbănescu se arată în această carte un personaj al zilelor noastre puternic individualizat. Poţi găsi inteligenţă, farmec, talent, ascuţime a minţii la multe VIP-uri din rîndurile intelighenţiei noastre, dar la nici unul atîta modestie şi simţ al măsurii propriilor fapte.
Ziaristă de douăzeci de ani la România liberă, deci ştiind foarte bine care erau interdicţiile pe vremea lui Ceauşescu, Tia Şerbănescu comite în 1988, cu ocazia unei excursii în RDG a fiului ei, pe care îl însoţeşte, un gest inexplicabil şi pentru ea: îşi ia în geantă o agendă în care îşi făcea însemnări în vederea scrierii unei cărţi de proză. Însă ea acolo nu nota doar gesturi şi fapte ale oamenilor obişnuiţi ori întîmplări proprii de fiecare zi, ci şi, lucru mai puţin obişnuit pentru noi toţi, comentarii şi notaţii despre Ceauşeşti şi iepocă. E de la sine înţeles că un profesionist cu o limbă atît de ascuţită nu putea să scrie în agendă versuri a la Păunescu sau Beniuc, adică "Trăiască Ceauşescu, trăiască tricolorul...." etc., ci observaţii gen "Ceauşescu face mişcări una după alta mai hazardate şi nu evită nici o 'gafă'. Se pare că nu-i mai pasă. Există un nivel al puterii care anulează orice control". Sau altele şi mai şi...
Agenda este confiscată la Aeroport, autoarea acuzată că voia să-şi livreze însemnările "Europei libere" - ceea ce nu era adevărat -, iar la întoarcerea din străinătate este mutată din redacţia României libere la serviciul Documentare, încăpere care, se înţelege, era puternic microfonizată. Colac peste pupăză, e vizitată aici de Petre Mihai Băcanu care îi vorbeşte cu voce tare, fără nici o fereală de microfoane - " era
