Am văzut zilele trecute un spectacol de la Teatrul Naţional din Bucureşti, cu Revizorul, de Gogol, şi am încercat să scriu câteva rânduri despre el. N-am reuşit, pentru că tot timpul am avut în minte spectacolul, cu aceeaşi piesă, de acum treizeci de ani, de la Teatrul Bulandra, în regia lui Lucian Pintilie şi scenografia lui Liviu Ciulei - un spectacol magistral, incomparabil cu tot ce s-a montat timp de patruzeci de ani (de când eu văd teatru) pe scenele româneşti şi europene. Dintre spectacolele şi filmele lui Lucian Pintilie, acesta a fost - după părerea mea - Capodopera sa, lucrarea pentru care ar fi meritat un eventual Premiu Nobel pentru cel mai bun spectacol din lume! Ca un blestem, spectacolul n-a trăit decît trei zile. Mă număr printre fericiţii muritori care au văzut spectacolul de atunci şi l-am comentat în zeci, sute de întîlniri prieteneşti, făcând "cronici orale" în locul cronicii scrise care trebuia să apară peste o săptămână de la data premierei. După cum se ştie, de către generaţia mai vârstnică, spectacolul a fost interzis, la intervenţia Ambasadei Sovietice de la Bucureşti, pentru că, aşa cum a informat presa atunci, "a denaturat opera clasicului rus". Cu această informaţie de presă, orice discuţie publică despre spectacol a încetat. Au continuat, însă, comentarii orale în cercuri de prieteni, încât amatorii de teatru care nu văzuseră spectacolul, dar şi oameni care nu mergeau în mod obişnuit la teatru, au primit relatările de rigoare din partea fericiţilor prezenţi la premieră. Opinia publică a funcţionat excelent în toamna aceea!

Spectacolul de atunci a fost un spectacol de idei, regia şi scenografia dându-şi mâna în mod fericit. Voi cita două imagini, din zecile prezentate în spectacol, una care ţine de scenograf iar alta de regizor.

Scena de la Teatrul Bulandra (din Schitul Măgureanu) a fost prelungită cu cât