Nu vreau să fiu învinuit că torn apă rece peste fierbintele entuziasm stîrnit de primele arestări mai spectaculoase făcute sub oblăduirea Parchetului Naţional Anticorupţie. Dar ceva mă face să cred că în continuare vom fi martori doar la arestarea unor birlici sacrificabili pe altarul imaginii guvernului. Nu împărtăşesc ideea că aceste arestări au fost făcute cu încuviinţare de la Cotroceni, dar nici nu-mi vine să cred că Păvălache şi Dinculescu, un bărbat şi o femeie, au fost arestaţi în numele totalei independenţe şi secretoşenii a Parchetului Anticorupţie. La noi în ţară, independenţa e bine privită doar atîta timp cît e ianctivă sau îşi face de lucru de florile mărului. Cînd ea începe să se ia în serios, automat apar întrebări de genul "Pentru cine lucrează aceşti aşa-zişi independenţi?" sau "Asistăm la începutul unei campanii politice de discreditare?" Ce să mai spun că în privinţa acţiunilor secrete ale unor instituţii bugetare experienţa ne învaţă că tăcerea e păstrată pînă la un anumit nivel, după care e sacrificată din motive de păstrarea scaunului.

Admit că Parchetul Anticorupţie şi-a luat menirea în serios şi că vrea să facă ceva împotriva mitei, faptul însă că nici n-a început bine să funcţioneze şi a şi pus ochii pe funcţionari ai guvernului mă face sceptic asupra eficienţei sale viitoare. Secţia anticorupţie din Parchetul General îşi începuse activitatea cu un entuziasm asemănător celui care poate că îi animă pe subordonaţii dlui Amariei. Procurorii din acel departament au fost anihilaţi până la unul, iar aceia dintre ei care n-au înţeles regulile jocului s-au văzut puşi pe lista neagră.

Un exemplu mai apropiat e C.N.S.A.S.-ul. Instituţie care, tot aşa, trebuia să funcţioneze independent şi la distanţă de presiuni de tot felul. Cîtă vreme aici au fost daţi în vileag numai informatori, de preferinţă cei din partidele ist