- Social - nr. 218 / 6 Noiembrie, 2002 Bardul de la Mircesti, Vasile Alecsandri, cel mai mare poet roman al secolului al XIX-lea pana la Mihai Eminescu, afirma: "Millo este un artist adevarat, singurul cu care ne putem mandri pe buna dreptate. Poseda un repertoriu original, national, a creat tipuri care vor ramane si talentul sau ma indeamna sa scriu pentru scena". Dintre piesele semnate de Alecsandri pentru actorul nascut in 24 noiembrie 1814 la Stolniceni, langa Pascani, sa retinem cateva titluri care transmit mesaje cu ecouri moral-educative in epoca: Drumul de fier, Chera Nastasia, Nunta taraneasca, Barbu Lautarul, Gura-casca, Chirita in provincie, Despot-Voda…Millo insusi a scris teatru, intrucat lucrul lui sub zodia Thaliei a fost asumat din postura unui precursor avand chemare aparte ca interpret, regizor, organizator si creator pe un ogor cu fertilitate paupera, important insa pentru dezvoltarea constiintei civice/nationale intr-un ceas istoric efervescent, cu multiple si salutare evolutii. Imboldit de exemplul lui Gheorghe Asachi, in principal, fiul ispravnicului de Roman, a dat curs, inca din adolescenta, impulsurilor launtrice de a urca pe scena. Astfel ca, pe cand era elev la AcademiaMihaileana din Iasi, s-a remarcat in Serbarea pastorilor moldoveni de Gh. Asachi si chiar intr-o compozitie proprie: Serbarea ostaseasca (1834). Mai tarziu, dupa absolvirea scolilor in tara (1840), la Paris, unde plecase sa studieze ingineria, s-a ocupat cu pasiune de teatru, lasandu-se captivat de arta unor maestri francezi: Fr. Lemaitre, Dorval, Bouffé, Rachel… Reintors acasa va adauga alte si alte titluri la ceea ce scrisese pana atunci: "Opereta-vrajitorie", Baba-Harca, Urmarea cocoanei Chirita, Cersetorul orb, Ursul alb si ursul negru, Jianu, capitan de haiduci (colaborare cu I. Anestin), Prapastiile Bucurestilor, Unirea 1859, Paraponistul pus in slujba, Fata cojocarulu