Berliner Festwochen propune anul acesta un compartiment destinat melomanului cultivat: "Zeitmaschine mit Brahms & Messiaen"; trecut şi viitor muzical, tradiţie şi inovaţie în preferinţele celor doi compozitori, muzici care i-au marcat, muzici influenţate de ei.

"Maşina timpului" traversează în special extremele istoriei muzicii, în combinaţii puţin obişnuite şi totodată extrem de eficiente, de vechi şi nou. Portretizarea lui Brahms nu înseamnă, în acest caz, reluarea repertoriului romantic, ci sublinierea preferinţei compozitorului pentru studiul muzicii polifonice baroce şi renascentiste. Sunt binecunoscute, pe de o parte, atitudinea sa de permanentă promovare în viaţa de concert a maeştrilor contrapunctului, pe de alta, complicatele structuri polifonice folosite în creaţiile proprii (îndeosebi în cele corale). Dacă esteticienii contemporani lui Brahms opuneau (şi din această cauză) poziţia "conservatoare" a acestuia celei "inovatoare" a lui Wagner, iată că deceniile viitoare vor aduce necesara schimbare de optică. Nimeni altul decât Arnold Schönberg va reabilita pe "progresistul" Brahms, insistând asupra modernităţii sale în reformularea tehnicilor vechi. Aceasta pare a fi ideea pe care organizatorii seriei de concerte camerale din luna octombrie a festivalului berlinez o extind asupra compozitorilor unguri ai secolului 20: Bartók, Ligeti, Kurtág, aflaţi din acest punct de vedere în siajul brahmsian.

După Bach şi Bruckner, Messiaen explorează atemporalitatea în muzica sa prin intermediul dimensiunii religioase. Ansamblul fascinant de tehnici noi prin care compozitorul francez a marcat întreaga muzică modernă şi de avangardă a secolului 20 se completează cu ecouri ale muzicii medievale, gregoriene. Trăsătura catolică a creaţiei sale se alătură pasiunii pentru explorarea cântecului păsărilor şi a muzicii indiene, totodată construcţiil