Cartea Heminei Pocaliu surprinde atât prin relaxarea şi naturaleţea scrierii, cât şi prin extraordinarul întâmplărilor narate. Absolventă a Facultăţii de Filozofie din Bucureşti, profesor, psiholog şi apoi cercetător ştiinţific, autoarea părăseşte ţara în 1991 şi se stabileşte în Londra, loc în care debutează suita de aventuri spirituale care fac obiectul jurnalului de faţă intitulat misterios şi provocator: Timpul meschin sau între-timpul (aluzie la sintagma englezească "mean-time" care înseamnă atât "între timp", cât şi "timp meschin"). Pornită într-o îndrăzneaţă odisee personală, eroina paginilor jurnaliere se dezvăluie progresiv (cititorilor) prin experienţele care o marchează şi o re-formează ca om. Străină, într-un mediu care o respinge de la bun început (accentul - care o dă de gol în permanenţă, obtuzitatea londonezilor plini de prejudecăţi şi de principii, statutul ei de "refugiat politic "dintr-o fostă ţară comunistă şi teama de a nu fi expatriată împreună cu fetiţa ei, Valeria), Hermina face figură de femeie voluntară şi hotărâtă să reuşească (gen eroina din filmul Erin Brokovich, pe care autoarea chiar o menţionează la un moment dat). Descoperă o lume fascinantă în care se aventurează "on her own", citeşte, cercetează şi cunoaşte oameni (acele întâlniri privilegiate care îţi schimbă viaţa) şi, în mod surprinzător, experienţele ei chiar se constituie într-o simbolică expediţie de aflare a Graalului. Chiar numele o îndeamnă la asta, "pocaliu" înseamnă "potir, cupă"; de altfel speculaţiile etimologice, jocurile de cuvinte, deducţiile şi supoziţiile îndrăzneţe, precum şi elementele de intertextualitate sunt destul de frecvente, ele potenţând în mod cert farmecul cărţii.

Şirul de experienţe (de viaţă sau pur spirituale) ale autoarei se suprapune peste un altul de "experienţe livreşti": pagini întregi de comentarii sau compilaţii menite să î