O foarte interesantă dezbatere i-a opus, într-o emisiune a dlui Marius Tucă de pe Antena 1, pe doi membri ai CNSAS unui reprezentant al SRI şi unuia al Comisiei parlamentare de control al SRI. Ghinionul, ca să numesc aşa ideea dlui Tucă, dnilor Pintilie şi Stan a fost de a fi confruntaţi cu dnii Pleşu şi Patapievici. Meci inegal: interlocutorii ţineau de categorii diferite, unii în A, alţii undeva prin D, ca să mă exprim în limbaj sportiv. Dl. Pintilie de la SRI trebuia împiedicat cu orice preţ de mai marii săi să apară în public ca reprezentant al instituţiei. Dl. Pintilie este o mască. O voce. Şters ca o tencuială de bloc bucureştean construit în anii comunismului. Habar n-am cu ce s-a ocupat în ultimii cinci ani de dinainte de următorii treisprezece. Funcţionar imperturbabil, dl. Pintilie n-a lăsat să se întrevadă nici cea mai mică emoţie. Roboţel perfect. În ce-l priveşte, dl. Stan are mai mult temperament. Nu şi vreo idee. Dă aprobator din cap la afirmaţii complet diferite, chiar opuse. Se declară tot timpul de acord cu interlocutorii, dar face imposibil dialogul. Dl. Stan se numără printre specimenele umane cu care nu se poate dialoga: are răspunsuri aduse de acasă la toate întrebările, de obicei fără vreo legătură cu acestea, extrăgîndu-le absolut la nimereală dintr-o minte doldora de clişee. Vă daţi seama cu cine a trebuit să discute dl. Pleşu? Sau dl. Patapievici? Două dintre personalităţile cele mai sclipitoare ale României în tranziţie s-au aflat preţ de o oră faţă în faţă cu două manechine intelectuale, pentru care pînă şi răposata Academie "Şt. Gheorghiu" avea baremuri de neatins.

Miezul problemei, l-a formulat dl. Pleşu: de ce, atunci cînd CNSAS a publicat listele colaboratorilor fostei Securităţi, nimeni de la SRI ori din Comisiile de control ale Parlamentului n-a ridicat nici o obiecţie, nici procedurală, nici de fond, iar acum, cî