Se spune ca dobrogenii stau cocotati, ca niste fete bune de maritat, pe o uriasa lada de zestre, burdusita cu giuvaericale si scule scumpe: tot zgaindu-se dupa un fante miraculos, care sa descalece de pe un cal alb ca sa le inmoaie posmagii, obrajii li s-au flescait, tatele li s-au uscat, matele li s-au incretit si ochii le-au cazut in fundul orbitelor. Nicaieri ca la noi bogatia si saracia lucie nu s-au pupat mai bine. Aici belsugul si paguba se impletesc armonios din cele mai vechi timpuri. Intai de toate, sa boscorodim natura: o perversiune a firii a inconjurat tot locul cu ape si l-a lasat sa crape de sete la mijloc. Intai de toate, sa mascarim istoria: toti veneticii si-au spalat sabiile in pruncii locului, toti sceleratii si-au parcat aici gusile, toti fariseii si-au marcat cu urina bazilicile paleocrestine. Aici ori e seceta, ori potop. Ori inanitie, ori exces de crapelnita. Ori magar, ori mertan. N-avem organisme vii sau clase de mijloc: doar niste mate groase si niste mate subtiri. Cele groase sunt cat stalpii de telegraf iar celelalte sunt ca firele de papadie. Ne falim ca argonautii au lasat pe aici primele smocuri din lana de aur. Asa ca avem in frunte si azi toti ciobanii. Ne falim ca am mostenit cele mai faloase cetati ale Pontului. Asa ca tot ce cladim acum e, din start, o ruina. Ne falim ca de-aici a plecat prima cale ferata a tarii. Asa ca "fii urbei" se urca in trenuri si nu se mai intorc. Ne falim ca sub pietrele Tomisului odihnesc vinele celui mai tragic poet latin. Asa ca avem mare grija sa facem aici cel mai strasnic loc de ingropaciune pentru cultura. De aici plecase Dionisie Exiguus, parintele sistemului calendaristic global, impunand (cu o mica eroare) anul nasterii lui Iisus ca punct de numaratoare al erei noastre. Si ce ilustre figuri isi flutura astazi numele pe toate gardurile? Recent, un tip imi spunea, revoltat, ca straduta pe care sta