Piesa lui Matei Vişniec Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat a fost scrisă în franceză în 1996, iar premiera ei a avut loc un an mai tîrziu, în septembrie 1997, la Teatrul La Maison des Comoni din Revest-les-Eaux (Toulon), în montarea companiei Pli Urgent din Lyon (cu care dramaturgul colaborează constant) şi regia lui Christian Auger. După ce a fost publicată la Editura Actes Sud-Papiers în 1997 şi fragmentar în româneşte în primul număr al revistei Okean (aprilie-iunie 2000), prima traducere integrală a piesei a apărut de curînd la Editura electronică LiterNet (va fi urmată de alte ediţii electronice din teatrul lui Vişniec, începînd cu Despre sexul femeii - cîmp de luptă în războiul din Bosnia).
Unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi români contemporani, deşi puţin jucat înainte de 1989, Matei Vişniec a plecat în Franţa ca turist în 1987, a cerut acolo azil politic, din 1992 a început să scrie direct în franceză şi de atunci e un la fel de apreciat dramaturg francez contemporan, ale cărui piese sînt montate pe scene din toată lumea. îşi scrie piesele întîi în franceză, apoi în română, la fel cum s-a întîmplat şi cu Paparazzi, şi uneori ajung să fie puse în scenă şi în România.
Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat şi cele 14 scene ale sale se înscriu în tradiţia teatrului absurd marca Vişniec, în care apocalipsa vine pe nesimţite într-o lume ruptă între mercantilismul nici măcar conştient şi setea, imposibil de potolit, de comunicare şi comuniune. Scrisă înainte de tragicul accident al prinţesei Diana, din 1997, care-a deschis o dispută aprinsă privind etica fotografilor de presă, piesa lui Matei Vişniec face din paparazzi unul din multiplele ei centre de greutate, laitmotivul unui univers în prag de stingere incapabil să-şi simtă propria moarte. Centre multiple de greutate, pentru că lumile lui Vişn
