Prezentat cu succes în Franţa, la Paris şi Le Havre, spectacolul Macbett de Eugen Ionescu în regia lui Ion Caramitru a fost şi un moment de vârf al săptămânii culturale nipone care a celebrat 100 de ani de diplomaţie între România şi Japonia, o manifestare de anvergură cu expoziţii, concerte, conferinţe, onorată de prezenţa Alteţei Sale Imperiale, prinţesa Sayako, fiica împăratului Japoniei.

Este a doua colaborare a actorului-regizor cu Theatre du Sygne din Tokyo după Neguţătorul din Veneţia. Invitaţia i-a aparţinut directorului companiei, Seiya Tamura, personalitate teatrală de marcă, iniţiatorul Teatrului Globe, un admirator şi un bun cunoscător al teatrului românesc.

La Teatrul "L.S. Bulandra" şi la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu publicul captivat a aplaudat îndelung. Montarea avea o temperatură afectivă. Lectura, originală şi frapantă a lui Ion Caramitru, se inspira şi din propria sa biografie.

El mărturiseşte: "Regăsim aici una din preocupările modernităţii: rescrierea miturilor, răsturnarea modelelor. Secolul XX este secolul recitirii moştenirii, a tradiţiei. Proiectul meu pleacă de la această constatare. Ionescu, el însuşi avangardist, care voia să facă tabula rasa din trecut, se întoarce la o capodoperă pentru a căuta sprijin pentru această destabilizare. Regăsim aici o interogaţie asupra celei mai bune maniere de a ne defini în privinţa trecutului, a moştenirii, a legilor. Astfel, noi nu suntem nici prizonieri, nici incendiatori. De aceea, doresc să caut echivalentul scenic al acestei operaţii de scriere şi spectacolul se va prezenta precum turnarea unui film plecând de la opera lui Ionescu despre Shakespeare. Piesa mă interesează nu atât în măsura în care Macbett acţionează ca un nebun mânat de gustul puterii, ca Richard III, ca un solitar fanatic, ci, mai grav, ca un cuplu al puterii. O nebunie în doi, sau,