- Social - nr. 219 / 7 Noiembrie, 2002 Va cer scuze pentru faptul ca va deranjez si eu cu micile mele probleme. Ma numesc Sentineli Groza, domiciliat in Targu-Mures, str. Fabricilor nr. 9, nascut in anul 1932. Tatal meu a fost ofiter in Armata Romana, participant la luptele de la Marasesti. In anul 1937 a fost gasit, impuscat, la frontiera romano-ungara de lan ga Oradea. Am ramas orfan la 5 ani, mama mea a hotarat sa ne intoarcem la Targu-Mures, de unde plecasem, deoarece aveam o casa facuta de tatal meu, in anul 1935. In anul 1940 am terminat clasa I la Scoala primara "M. Eminescu" din Targu-Mures. In vara acelui an, mama a fost avertizata de anumite persoane, care, in momentul de fata, primesc pensii de veterani de razboi, de la statul roman. "Avertizarea", de fapt, era un ultimatum pentru a parasi Targu-Muresul, fiind sotie de ofiter roman. Mama s-a speriat si a cerut sfatul unui fost coleg al tatalui meu. Raspunsul a fost urmatorul: "Unde mergem noi, vei merge si tu!" Am plecat, impreuna cu Regimentul 39 - artilerie "Podul Mures", in orasul Pitesti. In toamna anului 1940-41, am inceput clasa a II-a primara. Lumea ne privea ca pe niste straini, ne intreba ce suntem? Refugiati! De unde, din Ardeal, sau din Polonia? Razboiul era in toi. Vaduvele si sotiile de ofiteri, organizate intr-o societate sanitara, activau pentru a ajuta frontul. Dupa eliberarea Basarabiei, in toamna anului 1941, societatea femeilor mai sus-aratata a fost solicitata sa ajute orasul Chisinau, recent eliberat. Ajunsi la Chisinau, orasul fumega. Impreuna cu noi au venit autoritati publice romane, politia, posta, spitalele. Cea mai rea dintre rele era lipsa de paine. Era grau mult, dar nu erau mori pentru ca sa-l macine. La Chisinau am continuat clasa a II-a, inceputa la Pitesti. Mama facea naveta Chisinau-Odessa, de unde se transportau raniti. Naveta se facea cu un avion militar, o data p