- Editorial - nr. 219 / 7 Noiembrie, 2002 Tarile civilizate si bine dezvoltate, precum cele ale Uniunii Europene carora vrem sa ne aliniem, fara a sti exact cum au ajuns astfel, pentru ca acolo s-au instituit din vreme reguli severe si echitabile cu privire la accesul cetateanului la castigurile salariale, criteriul dominant fiind cel al aportului in munca al individului, dupa cantitatea, calitatea si importanta sociala a activitatii depuse. La noi, in Romania, sistemul de repartitie a veniturilor prin salarizare, extrem de important pentru starea de spirit a cetateanului, dar si pentru nivelul sau de viata, este complet dereglat, daca nu chiar rasturnat cu susul in jos. La noi, in Romania, tocmai munca nu se plateste. In schimb, se traieste foarte bine din furt, din tot felul de speculatii si aranjamente, sectoarele producatoare de progres tehnic si tehnologic, cercetarea si productia materiala fiind complet neglijate. Pentru a va convinge de acest lucru este suficient sa aruncati o privire peste salariile diferitelor industrii si sectoare de activitate, unde veti vedea castiguri foarte mici (usoara, pielariei, constructiei de masini, electronica, agricultura etc.), dar si activitati foarte bine platite: comertul cu ridicata, bancile, sistemul de asigurari etc, unde aportul de valoare nou creata este nesemnificativ. Asa cum este el astazi structurat, statul roman nu poate reglementa just aceste anomalii, pentru ca el insusi se afla in mare culpa, dovedin-du-se un foarte prost model pentru toate celelalte structuri ale societatii, prin grila de salarii pe care o promoveaza, nu numai de la un sector de activitate la altul, ci si in cadrul acestora, de la un post la altul, facand unor demnitari adevarate pomeni, din bugetul statului, gratulandu-i cu salarii exorbitante pe cei multi din administratie, platindu-i prost. In acest caz, Ministerul Muncii si Protectiei