Marin Cirstov, de 78 de ani, traieste de o saptamina pe malul Baltii Craiovita. Invelit intr-o folie de plastic si cu genunchii adunati la gura, batrinul nu isi doreste decit sa nu mai apuce dimineata urmatoare. Desi a construit la viata lui doua case, nici una nu i-a mai ramas. Badea, un dulau batrin, numai piele si os, ii pazeste singuratatea. Cu el imparte batrinul codrul de piine dat de pomana de cite un suflet milostiv, cu el vorbeste si ii spune pasurile. Pensia si bruma de bani adunata din vinzarea de flori nu ii ajung nici pentru mincare.
„M-am apucat sa cresc flori de cind m-am pensionat, din '87. Asa, pentru traiul vietii, ca din pensioara mea... Nu stiam nimic de flori, de cum se ingrijesc. Am invatat din carti... “, spune batrinul.
Cu mladitele abia prinse asezate in paharute de plastic, Marin Cirstov bate drumurile incercind sa-si vinda marfa pe 5.000-10.000 de lei. Clienti gaseste mereu, aproape nimeni nu-l refuza, caci cine poate refuza un batrinel degerat de frig care intinde cu mina tremurinda o floare?! Sint multi care ii dau mai mult decit cere. Altii scot pachetul cu mincare de acasa si i-l dau de pomana.
„Pe toti ne impresioneaza. Nu doar ca e batrin si sarac. Dar face ceva, nu sta cu mina intinsa“, a spus unul dintre clientii lui nea' Marin.
Acu', incotro s-o apuc?
Pina acum o saptamina, batrinul era multumit cu putinul pe care il avea. Acoperisul de deasupra capului si prietenia de 16 ani cu credinciosul lui ciine ii erau suficiente. Dar oamenii care au cumparat pamintul pe care batrinul isi ridicase trei camere de chirpici l-au gonit, au inceput sa ii demoleze casuta si i-au spus ca nu mai are ce cauta acolo.
„Acte nu am pe pamint, da' impozitu' pe casa l-am platit in fiecare an. Un milion si sapte sute de mii, adunati numai eu stiu cum. Acu', incotro s-o apuc?“.
Framintindu-
