- Editorial - nr. 220 / 8 Noiembrie, 2002 Rar ne-a fost dat sa vedem ceva mai trist! Pe o banca, din apropierea unei guri de metrou din Paris - "Orasul luminilor" -, Gheorghe Zamfir, genialul artist, om al secolului, si naiul lui plang, laolalta, cutremurati de deznadejde, parca, o doina din Ardeal! Stabilit in Occident, in Franta, tara dorita de marele artist roman, dat lumii de un popor de geniu, o viata de om Gheorghe Zamfir a compus, a cantat si a incantat o lume intreaga: de la Paris la New York, de la Madrid la Tokyo, de la Atena la Moscova. A cantat si a fost primit, cu onorurile unui sef de stat, de mari personalitati ale lumii, cum ar fi Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, imparateasa Japoniei etc. A castigat bani frumosi, avand vandute peste 120 de milioane de discuri. Parisul era la picioarele lui. Un intreg pamant se minuna de talentul, de geniul lui Gheorghe Zamfir, de frumusetea folclorului romanesc. Si-a cumparat, prin roadele trudei lui artistice, un apartament la Paris, mobila necesara, un pian de concert, iar din ce mai castiga isi ajuta familia. Numai ca, la un moment dat, banii nu au mai ajuns. "Sfatuitorii" si "intreprinzatorii" in care si-a pus toata nadejdea, in materie de afaceri, l-au tradat. Fiscul francez, neindurator, nu agreeaza si nu accepta "explicatiile sentimentale". Nici o amanare! Nici o iertare! Ce urmeaza este de-a dreptul dramatic, incredibil, nefiresc! Gloria, recunostinta din partea puternicilor vremii, faima, talentul nu-l ajuta la nimic! Omul, doar ieri crezut bogat, azi este falit. De la extaz la agonie mai ramane doar un pas. Pentru a-si achita cele doua milioane de dolari, neavand de unde sa ia bani pentru plata impozitelor, Gheorghe Zamfir vinde tot: autoturismele "Mercedes", casa, resedinta de la Fontainebleau. Pierde tot. Chiar si drepturile de autor. Din perioada de glorie, mai raman doar amintirile. Dupa 2