Norway.Today de Igor Bauersima seamănă uimitor de bine cu Îngerul electric al lui Radu Macrinici, dar spectacolele respective nu seamănă deloc între ele. În ambele piese, nişte tineri decid să se sinucidă împreună. În ambele piese, media (televiziunea, respectiv, Internet-ul) sînt implicate în acţiune. Integrarea mijloacelor electronice în spectacol este o provocare la adresa competenţei regizorale. În Îngerul electric, ancheta TV despre legitimitatea sinuciderii, întreruptă de avertismentele privind deconectarea iminentă, se derula în paralel cu acţiunea "vie", ca film TV. Acolo, interferenţele dintre acţiunea televizată şi cea reprezentată erau minime şi realizate la nivel elementar, prin suprapunerea trupurilor actorilor peste imaginea proiectată pe ecranul de pînză, care dubla monitorul TV. În spectacolul Norway.Today, al Teatrului Odeon, regizoarea Andreea Vălean recurge, şi ea, la transpunerea "ferestrei" de pe monitor pe un ecran alb, aflat în fundal, care va fi folosit şi la proiectarea în timp real a filmărilor cu camera video, executate de protagonişti. De data aceasta însă, integrarea tehnologiei în spectacol este mult mai abilă. Regizoarea alcătuieşte un întreg coerent din gesturile şi replicile actorilor "în carne şi oase", din imaginile lor filmate şi din ipostazele lor ca participanţi la chat. Dintre toate artele, teatrul rezistă cel mai bine tendinţelor de virtualizare, deoarece corporalitatea îi este consubstanţială. De aceea, alcătuirea unui discurs dramatic multimedial, care să combine semne direct teatrale cu altele, generate tehnologic, îşi caută încă regulile. Andeea Vălean a propus o sintaxă sui generis inteligentă, inspirîndu-se fericit din manifestările publice în care figura interpretului este dublată de imaginea sa mărită pe un ecran. Cred (nu ştiu sigur) că este acelaşi lucru să te sinu cizi sărind într-un fiord norvegian (ca în No