Suprafeţele haşurate de pe hărţi sau de pe grafice figurînd sinteze ale unor situaţii demo-geo-eco-sociale vor să sublinieze, să pună în evidenţă, în relief (cu alte cuvinte) anumite detalii importante, care trebuie să fie luate în seamă, care se deosebesc de cele albe, negre sau intens colorate. Altfel spus, uitaţi-vă la porţiunile haşurate că e ceva cu ele! De cînd a apărut televiziunea, iar numerele, procentele şi "situaţiile" au fost în cea mai mare parte înlocuite cu individualităţi precise, respectiv supra-feţele au fost substituite cu feţe, semnificaţia a fost inversată, astfel că, ori de cîte ori arătăm la televizor o persoană pe care vrem s-o introducem în anonimat, s-o scoatem din relief şi s-o dez-identificăm, îi haşurăm faţa, astfel că nici dracul n-o mai poate recunoaşte, uneori nici măcar "obrazul" (personajul, în limba contemporană) cu pricina nu se recunoaşte. Asta face parte din protecţia martorului. Numai că, intrată pe mîna artiştilor de la televiziunile

noastre, care se joacă, folosind mijloacele puse la dispoziţie de televiziune, nu numai martorii sînt protejaţi (cum se şi cuvine), dar şi victimele, făptaşii sau procurorii ori poliţiştii. Toţi trebuie protejaţi! Ba chiar şi copiii, fie că, uneori, habar n-au despre ce este vorba.. Aşa se face că, de cîte ori se vorbeşte despre o crimă, o bătaie sau o ceartă mai zdravănă, apar personaje cu feţe haşurate, sînt filmate din spate (li se vede numai ceafa) ori sînt filmate contre-jour (traducere, conform legii: contra luminii), dar pînă nu scrie cine sînt ele sau nu rezultă din spusele lor, nu vom şti cine sînt, de ce li se păstrează incognito-ul (adică, în conformitate cu legea, anonimatul), de ce sînt protejaţi (parcă trebuie femininul: protejate) de televiziune, cu ce ar împiedica ancheta în curs, nominalizarea lor şi arătarea feţei adevărate. Aşa se întîmplă pe la noi: exagerăm. Exage