"E u beau la 800 grame vodcă, calitate de 7.000 gramu', trei sticle de bere Gambrinus. Beau la «Botul Calului în Contra Curentului» în Apărătorii Patriei. Îi cunosc pe nea Fane, nea Joican, nea Mirel, nea Frăţilă, nea Pompei, nea Pisică, nea Pusnicu, nea Virulă, nea Putineiu, nea Horodniceanu şi pe mulţi alţii. Viaţa noastră începe dimineaţa, cînd ne sculăm şi muncim la diverşi cu ceasu', adică săpăm, aducem apa, ducem gunoiul, facem curat, batem cuie, reparăm electrica, plătim telefonul, scoatem dobermanii la plimbare, aducem copiii de la şcoală. Lumea e săracă şi ne dă mai mult de mîncare, aşa că noi bem seara, vorbim de ale noastre. Eu am copil mare şi nu mai pot să am grijă de el, că are banii lui, cîştigă la 1.000 dolari pe zi, doar din mobile, fură-decodează-vinde. Ce să-i dau eu de mîncare? Asta îi spun şi lui nea Virulă, care are copil ce face trotuarul, că are două fete în subordine. Ce să le oferim noi? Mai bine bem. După ce beau, eu nu cad
de pe picioare fiindcă ştiu să nu beau mai mult decît duc, dar nici să nu mă ia valul la gînduri peste ce vreau eu să gîndesc. Cum ai în minte gînduri negre, cum se duce tot cheful. De ce să fac eu durere din fiecare zi? Mai bine să moară mă-sa, decît mama, adică să moară mă-sa lu' nevastă-mea, că ea a învăţat-o pe ea să plece şi să nu se mai întoarcă. Zice nea Mirel că de ce nu m-am dus după ea. De ce, mă? Că o omoram, de ce să mă chinui eu în puşcărie, să mă trezesc noaptea cu o remorcă în şale? Dă-o dracu' de rapanulă. În cartierul meu e bine, cam jeg, fiindcă Primăria lasă aşa aspectul ăsta de sat de o parte şi de alta pe cel de oraş. Eu stau la oraş, la bloc. Dar cei care stau la sat, la casă, sînt supăraţi că nu li se ia gunoiul. Acum la mine pe scară nu e mare diferenţă de sat, că ne-a tăiat apa. Stau la etajul zece şi car apa cu liftul şi copiii scuipă în găleata mea, dar nu-i bat, ţip la ei şi merg şi
